- Cultural - nr. 786 / 19 Mai, 2011 Motto: "Dumnezeu trebuie si trait si marturisit, nu numai sa-i ceri caldura-n palma.” Arhim. Ioan Iovan Pornim, in evocarea parintelui Ioan, de la aceasta marturisire a experientei lui duhovnicesti, acum, cand constatam ca deja ne despart trei ani calendaristici de momentul chemarii sale la cele vesnice, descoperind in ea motivatia preotiei sale ca ideal. Idealul credintei este intalnirea cu Dumnezeu, cu puterea iubirii Lui, "putere mai presus decat puterile omenesti”, care poate schimba sensul realitatilor crude ale vietii. Astfel de idealuri, care te angajeaza cu truda si jertfa, sunt accesibile numai celor care le traiesc si le marturisesc, nu celor care le cer pentru a huzuri in ele. Parintele Ioan si-a asumat misiunea preotiei intr-un mod responsabil si ferm fata de sine, fata de familie, fata de semeni si, intai de toate, inaintea lui Dumnezeu. Cand a fost abordat de cei dragi cu "Lumea merge spre socialism, tu mergi spre misticism”, raspunsul a fost categoric "Mai terminati cu asta! (...) Gata”. Aceeasi experienta a trait-o (cam in aceeasi perioada, pentru ca era o diferenta de varsta de patru ani) si Vladica Ioan Mihaltan. Se pare ca acest conflict al mentalitatilor nu a lipsit nici in perioadele care au urmat. Cunosc un preot caruia, in momentul in care si-a exprimat dorinta de a face teologie, i s-a replicat: "mai copile, tu nu vezi incotro se-ndreapta lumea?”, iar pe toata perioada studiilor i se repeta: "Pe cand o sa termini tu scoala, bisericile vor fi inchise”. In fata unor astfel de constiinte, artificiile vietii nu au avut, insa, sansa de a vicia. Sansa frumusetii duhovnice sti a preotilor de vocatie a constat in faptul ca nu-i puteau atrage formalismele si in capacitatea lor de a depista mai bine legatura dintre fenomenele exterioare si realitatile interioare ale oamenilor, la care asistau. In plan personal au do