Fara o reforma drastica a sistemului de asistenta sociala, Romania ramane cu bolovanul agatat de picior. Costul total al tuturor prestatiilor sociale achitate de primarii si Ministerul Muncii se ridica la 2,86% din PIB, fata de numai 1,4% in 2005. Si asta in conditiile in care, teoretic, acum avem o guvernare de dreapta, iar in 2005 eram dupa 4 ani de guvernare PSD.
Cresterea spectaculoasa a sumelor nu inseamna insa ca saracii o duc mai bine si nici macar ca sunt mai multi. Potrivit datelor oficiale, in 2009 doar 43% din ajutoarele de toate felurile ajungeau la familiile cu venituri mici, un procent cu cinci puncte mai mic decat in 2005. Cresterea inseamna asadar doar ca s-au inmultit robintele de drenare a bugetului.
Si mai inseamna ceva, ca incurajam nemunca. "Din cei aproximativ 11 milioane de adulti cu varsta si apti de munca din familiile beneficiare de prestatii sociale, 20%, respectiv 2,2 milioane persoane nu muncesc, nu sunt cuprinsi in sistemul educational sau de pregatire profesionala", am citat din Strategia privind reforma in domeniul asistentei sociale 2011-2013.
Asadar, Traian Basescu are perfecta dreptate sa se intrebe, din nou, de ce ar trebui acordata subventie unui fermier care are 3 hectare de pamant pe care nu le lucreaza sau unuia cu salariu mare in Capitala.
Si la fel de corecta este si solutia pe care o sustine presedintele: "Obiectivul nu este sa taiem subventia, ci sa focusam asistenta sociala. Nimeni dintre cei care au real nevoie nu va fi abandonat. Da, reducem asistenta sociala, dar o focusam catre cei care au nevoie. Nu mai spunem ca este si nedreapta subventia la incalzire. Este extrem de inechitabil ajutorul social pe care il acordam acum", a spus presedintele.
Cu alte cuvinte, sa nu mai primeasca ajutor de la stat decat cel care are in mod real nevoie de el, cat timp are nevoi
