Foto: Thinkstock Potrivit lui Mark Bracke, specialist în cadrul Universităţii şi al Centrului de Cercetări din Wageningen, Olanda, observaţiile referitoare la gropile de noroi rea­lizate de unii fermieri pentru a spori „confortul” porcilor cres­cuţi de ei ar putea fi folosite pentru ana­lizarea stării generale a animalelor. Bra­cke a studiat 66 de lucrări care anali­zea­ză obiceiul de a se „bălăci în noroi” întâlnit la porci, mistreţi şi reprezentanţi ai altor specii de animale ce îndrăgesc acest „ritual”.

Cercetătorul a luat în calcul diferite ipoteze pentru a stabili rolul „bălăcelilor”. Printre acestea se numără cele referitoare la regla­rea temperaturii corporale, înlăturarea pa­ra­ziţilor şi protecţia împotriva efectului ra­ze­lor solare. Pe baza rezultatelor obţinute sa­vantul a concluzionat că principalul scop al „bălăcelilor” îl reprezintă reglarea temperaturii interne. Cercetătorul a constatat că, în mod paradoxal, chiar în cazul scăderii temperaturii exterioare, porcii îndrăgesc „bă­lă­celile în noroi”. Deoarece porcii au puţine glande sudoripare, noroiul reprezintă cel mai potri­vit „accesoriu” pentru reglarea temperaturii corporale. Evaporarea comple­tă a apei reci prin noroi este mai lentă decât în ca­zul în care s-ar fi scufundat în apă rece cu­ra­tă. În timp ce numeroşi specialişti credeau că bălăceala porcilor în noroi se datora absenţei galndelor sudoripare, Bracke şi colegii săi sunt de părerere că, în cazul porcilor şi al altor animale care obişnuiesc să se bălă­cească în noroi, glandele sudoripare nu sunt funcţionale tocmai din această cauză.

Factor de bunåstare. Porcii se înrudesc, din punct de vedere genetic, cu hipopotamii şi balenele. Bracke e de părere că obiceiul de a se „lăfăi” în băltoace pline de noroi nu foarte adânci ar putea reprezenta o etapă în cadrul procesului transformării unor mamifere terestre în balene şi