Perioadele de criza si disolutie a autoritatii institutionale infierbanta mintile aventurierilor politici, ale pescuitorilor in apele tulburi ale unei societati dezorientate si sarace.
Animalele noastre politice adulmeca oportunitatile, lanseaza zvonuri si scenarii, pun la cale formatiuni, coalitii imbatabile, dar imaginatia le e marginita de Alba ca Zapada si de Lebada Neagra.
In schimb, un partid realmente anticomunist, crestin democrat si monarhist, PNTCD, se gudura pe langa Putere. Cum a ajuns partidul Seniorului Coposu sa stea in lesa? Simplu. Deoarece lideri de toata jena ai istoricei formatiuni, ajunsi cum-necum in frunte, nu reusesc sa creasca in sondaje nici pe fondul nemultumirilor populare, mizand sine die pe mila nu stiu cui sa-i vare in Parlament.
Nicio sansa. Inca face cariera mesajul populist-politicianist, singura posibilitate a puterii actuale de a se mentine la Guvernare. Slaba consolare, caci "vom face si vom drege", "de maine, de la anul" miros demult a esec.
Terfelirea taranistilor
PNTCD a amenintat statu quo-ul fostei nomenclaturi peceriste, de aceea impotriva guvernului Ciorbea au fost ridicate stavile greu de surmontat. Atacurile concertate ale unor politruci aflati azi in tabara si solda Puterii au reusit sa discrediteze mesajul taranist. Reformele economice radicale au fost stopate, iar liderii lor pusi sa se canibalizeze, ca apoi sa-si risipeasca energiile in lupte pentru pielea ursului mort din padure.
Mesajul reformator, anticomunist si antihotie le-a fost confiscat, aducand la varf dupa 2000 insi avizi de marire si avere. Singurele griji ale acestora au fost si sunt ca nu cumva "talibanii" sa se reuneasca in jurul idealului crestin-democrat, sa reinvie mitul taranist si sa prinda teren ideea de monarhie. Spaima cea mai mare insa e sa nu se disipeze voturile PD-L si sa