”Nu aveam niciun fel de semnale în sensul că domnia sa ar avea anumite probleme cu legea, cu instituții ale statului. Sunt oarecum surpins și așteptăm să vedem finalul, care va fi acesta”, a declarat ministrul Afacerilor Interne, Traian Igaș, la scurt timp după ce l-a demis din funcție pe Laurențiu Mironescu, secretarul general al ministerului.

O asemenea declarație reprezintă, în cel mai fericit caz, o dovadă de incompetență maximă. Secretarul general al Ministerului Afacerilor Interne (MAI) este numit în funcție de premierul în exercițiu, la propunerea ministrului de resort. În momentul în care face o asemenea propunere (practic, pentru funcția nr. 2 a ministerului), un ministru are OBLIGAȚIA de a verifica persoana propusă (la fel cum, tot teoretic, și premierul are o asemenea obligație).

Fiind vorba de o numire (nu de un post ocupat prin concurs) o asemenea verificare ține de cel mai elementar bun simț și mai ales de ceea ce ar trebui să se numească responsabilitate. Responsabilitatea atât față de propriile acțiuni, responsabilitate însă și pentru oamenii pe care îi numești în funcții cheie. În lipsa acestei verificări elementare, în condițiile în care ancheta împotriva lui Laurențiu Mironescu era deja pornită pe 5 ianuarie 2011 (dată la care Laurențiu Mironescu a fost numit în funcție), domnul Traian Igaș (cel care a făcut oficial propunerea) și Emil Boc (cel care l-a numit oficial) sunt responsabili. Se înțelege, nu răspund pentru faptele lui Laurențiu Mironescu, ci pentru numirea lui în funcție.

Sincer, nici de azi și nici de ieri, sunt sătul de miniștri și premieri care ”nu știu” și, mai ales, ”nu răspund” pentru oamenii pe care îi numesc în funcții cheie ale statului. Pur și simplu m-am săturat de iresponsabilitate.

”Nu aveam niciun fel de semnale în sensul că domnia sa ar avea anumite probleme cu legea, cu instituții ale statului. Su