Am regretat, în anii ´68, alături de mulţi parizieni, desfiinţarea Halelor Centrale ale oraşului, „le ventre de Paris“, cum le numea Émil Zola, şi m-am dus, mai târziu, la Rungis – piaţa de en gros, din nordul oraşului; am parcurs cu atenţie Târgul popular din Mexico City, ca şi Piaţa de flori din Amsterdam, cea de peşte din Pireu sau Piaţa veche din Petersburg; am făcut câteva schiţe rapide Halelor bucureştene de pe cheiul Dâmboviţei, astăzi dispărute, şi n-am uitat prima aventură a copilăriei în Roata Mare a Moşilor din Obor, Târgul din Afară, cum îl numeau târgoveţii secolului XIX.

Aici şi acum a apărut o clădire nouă, modernă, pe care scrie cu majuscule PIAŢA OBOR. Rezultatul arhitectural al acestui ansamblu, de o simplitate formală cuceritoare, este evident produsul unei culturi vizuale temeinice şi inspirate, ce presupune un tip de creativitate în care armonia plastică şi funcţionalitatea se întrepătrund.

Pereche contemporană a construcţiei emblematice cu care arh. Horia Creangă a înnobilat, la mijlocul secolului trecut (1936/´45), cunoscuta piaţă a Capitalei, noua clădire intră într-un acord estetic firesc cu aceasta şi totodată cu ambientul. Gândită ca un bloc masiv, paralelipipedic, pe trei nivele, cu spaţii generoase şi accese confortabile (scări rulante, degajamente largi şi elegante, lifturi de marfă), clădirea aceasta nouă surprinde şi prin propunerea inedită pe care o face celui care o vizitează. După ce parcurge, la parter, uriaşa şi multicolora „grădină de legume şi fructe naţională“, spaţiile partajate ale etajului îi oferă, pe lângă produsele de carne, peşte, mezeluri (elegant şi perfect igienic expuse), „oaze“ neaşteptate de informare cultural/estetică.

Pereţii culoarelor largi sunt tapetaţi cu colaje monumentale de reproduceri fotografice ale Bucureştiului interbelic sau cu litografii celebre, semnate de Carol Popp de Szathmary