E de la sine inteles ca in politica trebuie sa minti ca o gazeta, pentru ca altfel rad colegii de tine si te socotesc fraier, dar si prefacatoria asta are niste reguli. In primul rand, si singurul care conteaza in economia domeniului, este indicat sa nu se prinda nimeni. Altminteri treci tot fraier, dar te stampileaza asa o tara intreaga.
Bunaoara ministrul de Interne, Traian Igas. Sa vii tu si sa spui clasei muncitoare ca problemele cu legea ale lui Laurentiu Mironescu, al doilea om din cel mai important minister al tarii, constituie pentru tine o supriza, este ceva ce nici prescolarii nu pot trece cu vederea fara sa le miroasa ceva.
Domnul Igas pretinde ca nu stia nimic despre activitatile fiscale ale lui Mironescu si explica presei ca avea o parere buna despre el, dar ca oricum un ministru nu poate avea habar ce lucreaza procurorii DNA.
Asa o fi, domnul Igas nu stie nici cand e intalnirea de zece ani de la terminarea liceului, ca si-a dat bacul la 24. N-o fi putut, imi spune cineva. Ok, dar de ce ne trebuie noua in fruntea ministerului cazuri sociale? Mai ramanea sa ne traga o justificare de genul "io-s numai salariat, nu ma ocup cu... oare cu ce ma ocup? Mie mi-a zis Falca sa vin aci si am venit, deci nu ma intrebati din astea pe mine!".
Si astfel a aflat si ministrul cum devine chestiunea si ca secretarul general din MAI nu e sef peste fetele care fac cafele, ci tine toata sandramaua in mana. Dar in pravalia respectiva mai exista niste baieti care stiu ce face fiecare pe lumea asta, iar tu, nefericitul trimis la oaste taman de la Arad, esti beneficiarul atat al muncii lor, cat si al muncii tuturor serviciilor speciale din tara, daca stii cu ce se mananca astea. Adica ai acces la toata crema in materie.
Si daca tot iti vine pe masa, stai un pic si cugeti. Ca altfel, putea sa-l puna secretar general pe Le
