Câştigătorii Marelui premiu de la Cannes 2011 au explicat că şi-au dorit să facă un basm, dar au pornit de la povestea reală a unui adolescent japonez.

Noul lor lungmetraj, "Le gamin au vélo", se afla printre favoritele la Palme d’Or şi toată lumea se întreba dacă vor adăuga un nou trofeu pe etajeră – cineaştii belgieni ar fi fost singurii tripli câştigători de Palme d’Or din istoria festivalului.

Nu a fost aşa, însă fraţii Jean-Pierre şi Luc Dardenne nu au plecat fără vreo distincţie pe Croazetă – s-au ales cu Marele premiu, cot la cot cu "Once Upon a Time in Anatolia" de Nuri Bilge Ceylan.

Lungmetrajul lor se concentrează asupra destinului lui Cyril (Thomas Doret), un copil abandonat de tată într-un orfelinat; întâmplător o cunoaşte pe Samantha (Cécile de France), o coafeză hotărâtă să îl ajute şi să îl adopte. Numai că Cyril crede că a găsit un mod de a reintra în graţiile tatălui lui.

Pentru EVZ, fraţii Dardenne – pe care actriţa Cécile de France îi consideră "un creier în două corpuri" - au vorbit despre cum şi-au gândit povestea.

EVZ: Există critici care, chiar dacă spun că filmul e extraordinar, susţin că deoarece e făcut de fraţii Dardenne, nu se ridică la înălţimea aşteptărilor. Cum vă raportaţi la această reacţie?

Jean-Pierre Dardenne: Alegem lucrurile pe care le facem în aceeaşi măsură în care ele ne aleg pe noi. Nu am decis niciodată ceva de genul "nu, asta nu facem, e în afara teritoriului în care noi ne simţim confortabil". Se întâmplă ca Cyril să fie un personaj care ne bântuie de mulţi ani şi apoi aveam personajul Samanthei, provenit dintr-un alt scenariu de care ne apucasem, dar pe care îl lăsasem baltă. Le-am alăturat şi ne-am spus că ar putea ieşi o poveste pe care toată lumea ar vrea să o spună, pe care noi nu o spusesem niciodată, despre cum dragostea cuiva poate salva pe cineva. Bun