Obligeana sau trestia mirositoare este o planta de mlastina, cunoscuta si folosita in scopuri medicinale inca de acum 5.000 de ani. Numele plantei este pomenit atat in Vechiul Testament, cat si in lucrarile marilor medici ai antichitatii, dar si in tratatele savantilor medievali.
Vindecatorii populari de la noi au folosit obligeana, cu rezultate remarcabile, in tratarea unor boli digestive, cum ar fi ulcerul si gastrita ori cancerul gastric si intestinal.
La noi, obligeana, denumita stiintific Acorus calamus, creste spontan prin baltile din Banat si Oltenia. In Delta Dunarii exista suprafete imense de obligeana salbatica dar, din nefericire, aceasta planta, adevarata comoara de sanatate, este, astazi, prea putin cunoscuta si folosita. In functie de zona geografica, obligeana se mai numeste popular si buciumas, calamar, crin de apa, calamuz, papura rosie.
Deoarece creste in locuri greu accesibile si chiar periculoase, planta nu poate fi recoltata de oricine. Din fericire, radacina de obligeana se gaseste la plafar sau magazinele de produse naturiste. Trebuie cautate si folosite doar radacinile care au pana intr-un an de la recoltare deoarece isi pierd repede calitatile terapeutice.
Pentru ca data de pe ambalaj nu este intotdeauna corecta, radacinile proaspete se recunosc dupa mirosul extrem de puternic, patrunzator si nu prea placut. Radacinile trecute de un an de la recoltare isi pierd in mare parte proprietatile si au un miros palid, sters si nu mai sunt eficiente in tratament.
Cum se administreaza
Obligeana se administreaza sub forma de pulbere, macerat la rece sau tinctura. Maceratul la rece, recomandat in tulburari stomacale si intestinale, se obtine punand intr-o ceasca de apa o lingurita de radacina de obligeana care se lasa la temperatura camerei de seara pana dimineata, vreme de 10 - 12 or
