În timp ce sâmbătă, la Urleasca, câţiva oameni se chinuiau să menţină în viaţă caii salvaţi de la măcel, în Grădina Publică mârlănia a fost la ea acasă. Alertate de prezenţa unui O.N.G. la festivitatea de premiere a unui concurs de pictură, "organili" pesediste s-au sesizat rapid. Duşmanul comun trebuia de îndată înlăturat.

Prin urmare, tovarăşii-băzdăgani şi-au luat destinele-n mâini şi, umflându-şi "pepţii", au început să cotcodăcească sovietic la adresa O.N.G-ului (Fundaţia "Fiii Brăilei"): că, vezi Doamne, nu le-au cerut voie înainte de-a le oferi cadouri copiilor premiaţi, că sigla fundaţiei de pe pungă ar camufla nu ştiu ce filieră politică. Aşadar, în oraşul ăsta nu te mai poţi zgândări în ureche decât cu voie de la Partidul Unic, decât cu încuviinţarea unui ex-utecist, a unui ex-bobinator şi a altor ecşi. Dom'le, n-ai ce zice, ei au pus căpăstru Brăilei, ei fac regulile! Stau şi mă întreb, însă, cum de le-a scăpat un detaliu, cum de nu şi-au dat seama că, de fapt, acei copii nu erau nişte simpli copii, ci spioni guvernamentali, trimişi de putere la Brăila pentru a le submina autoritatea? Tovarăşi-bâzdâgani, chiar n-aţi învăţat nimic din filmele americane? Bun, şi dacă în spatele Fundaţiei ar fi un interes politic, şi ce? Aparţinea cumva sigla unui partid politic? Nu. Tovarăşi-bâzdâgani, interesul politic nu e totuna cu activismul politic! Chiar dacă nu o pricepeţi, e o diferenţă. Bănuiesc că dacă mi-aş face, de pildă, un O.N.G. a cărui culoare să fie portocalie şi aş avea drept siglă o sarma aburindă şi aş împărţi daruri pensionarilor, după logica voastră, tovarăşi-bâzdâgani, aş face misionarism electoral pentru Tiranul din fruntea statului, nu-i aşa?

În fine, nu aceasta e problema principală. Spinul îl reprezintă 2012, mai ales că USL-ul a început să scârţâie în sondaje. Cu alte cuvinte, pesediştilor brăileni le cam tremură nădragii. P