Foto: Cristian Marcu Dacă e să folosim un limbaj colocvial, în democraţiile consolidate şi funcţionale, persoanele şi instituţiile care trec peste Constituţie o încurcă. În România, neconsolidată şi nefuncţională, Constituţia este acea cărticică ce îi încurcă pe guvernanţi. Mă gândeam la acest lucru ascultând ultimele reflecţii prezidenţiale în legătură cu viitorul legii fundamentale.
Din când în când, Băsescu îşi mai aminteşte de ideea cu schimbatul Constituţiei. Acum îşi doreşte ca viitoarele alegeri generale să aibă loc cu Constituţia modificată, iar referendumul care ar aproba această modificare să se desfăşoare o dată cu alegerile locale. Am mai scris despre asta. Un asemenea referendum i-ar permite preşedintelui să se implice în campania electorală de la locale alături de ce a mai rămas din partidul său de suflet.
Pentru preşedinte, ideea cu referendumul e un fel de hopa-mitică pe care îl scoţi din buzunar când îţi convine şi îl piteşti iute când se adună nori negri la orizont. Ani de zile, Traian Băsescu a pledat pentru „întoarcerea la popor” (eventual în Piaţa Universităţii) ca şantaj, ori de câte ori desfăşurările de pe scena politică nu-i mai conveneau. Pe vremea aceea, poporul era bun. Din momentul în care poporul s-a obrăznicit, nu ne mai întoarcem la el. Cel puţin aşa am aflat de curând, când şeful statului a spus că bucureştenii nu îşi cunosc interesul şi nu pot decide raţional în privinţa unei noi legi pentru oraşul lor.
Aşa că trebuie să decidă Parlamentul. Parlamentul cu două Camere? Parlamentul cu prea mulţi parlamentari? Chiar el. Băsescu foloseşte poporul contra Parlamentului şi invers, după cum îi dictează interesele de supravieţuire politică. Nu respectă nici poporul, nici Parlamentul, aşa cum nu poate respecta nici un set clar de reguli. De pildă Constituţia, care îl încu
