Multi sunt tentati sa spuna ca da si se bazeaza pe dezvaluirile care ne sunt servite de cinci ori pe zi - asa spun medicii ca e bine sa ne antrenam stomacul, daca vrem sa avem premisa unei vieti sanatoase.
In matineu, o masa consistenta, englezeasca: descinderi cu mascati. Apoi o gustare in care apar parsiv, frantuzeste, numele vizate de bratul legii. La pranz, desfasurat in aplauzele papilelor, ca la Galati, pe baza de ciorba de perisoare si plachie de crap, intervine conceptul de "retea constituita in vederea savarsirii de infractiuni".
Dupa-amiaza ne picura in mate, nemteste, cu masura, o felie de budinca pe care scrie "partid", iar platoul de citrice din Grecia de cu seara aduce, evident, racoare: lotul e trimis la mandat.
In acest mod simplu, odata cu pomul, putem aprinde si perdeaua - ce s-ar alege de noi daca l-am uita pe Toma Caragiu?
Sa ma explic: parada de catuse care, invariabil, ajung sa aiba tangenta cu PDL, poate fi tradusa de optimisti prin vointa politica. Altfel spus, Puterea are taria sa nu intervina in actul de justitie si-si sacrifica posesorii de carnet de partid pentru a arata norodului ca se tine de cuvant, adica nu procedeaza ca in vremea Guvernului Nastase.
Daca pe lume ar exista doar optimistii, auspicile sub care se desfasoara lupta impotriva evaziunii fiscale ar putea fi socotite, la capatul urnei, fericite. Pe considerentul ca natiunea e matura si judeca sanatos, doar de aia se tine de cinci portii pe zi.
Numai ca pe lume exista si ceilalti, care vad jumatatea goala a paharului, iar aici ipoteza e alta: putoarea e atat de mare incat, beneficiind tara asta de capacitati de mediatizare mult perfectionate si extinse, transpira. Tot ei, pesimistii, pun o intrebare: ok, l-a luat pe barosan, odata cu el a ajuns in fata judecatorilor un lot intreg, dar cade vreun cap mai de
