- Cultural - nr. 791 / 26 Mai, 2011 EI, TINERII CU CARE NE MANDRIM Boema e acum muzeala in multe locuri. E boema cu afise ca e boema. Or, ce e asta decat un pas spre clipa cand vom purta tricouri pe care scrie « om », ca altfel nu ne-am crede? Raluca: Darie, voi incepe cu aceeasi intrebare, cu Google. Pentru cine nu isi cauta numele pe net, cine esti tu? Darie: Vreau sa cred ca sunt un poet al dracului si al lui Dumnezeu deopotriva, un om cu o taraba care vinde creier ca vata de zahar in parcul unde se dau pe role Istoria lui Calinescu si Istoria lui Manolescu. Dar mai ales cartile de carne, alea, sangeroasele pentru care au crapat ochi si au aparut basici la maini unora si, apoi, cand si-au mangaiat iubitele, acestea le-au spus - "Ce maini de taran ai!” Sunt un om care scrie si are ambitii putin mai mari ca Balzac si care cred ca tot o va razbi cat un Carlova. Sunt un aprig consumator de hartie, un animal care papa coli A4, cheltui pentru aceasta mai mult decat unii pe tigari. Pana la urma tot despre fumuri e vorba. Cine sa spun ca sunt? Cel din cartile mele, mai bune sau mai proaste, cel de pe strada, cel care scrie la biblioteca de la Litere la masa 42. Cel netuns uneori pentru ca parul i se termina intr-un vers, neras pentru ca l-a certat candva un poet pentru asta, cel timid, cel rau, cel nedrept, cel afurisit, cel…alalt. Sunt un om a carui cam singura treaba pe lumea asta este sa scrie, dar care face mai mult altele ca sa aiba despre ce sa scrie. In parcul despre care spuneam, deocamdata am doar bani sa imi cumpar ceata de a nu sti exact cine sunt. *** – Boemul tau profil de Facebook ne spune ca lucrezi la Poezia Romana. Vorbeste-ne despre fisa de post si obiectivele acestui job. Ai un program de functionar sau esti freelancer? – Profilul meu Facebook nu e unul boem neaparat, adica nu e cautat boem. E pur si simplu partea mea dintr-un soi de cenaclu al viet