Din câte văd eu în ultima vreme, să fii şef în port e mare şmecherie. Este de perspectivă, aşa...
Păi, Laurenţiu Mironescu, Mircea Banias, Ioan Bălan (partenerul lor de afaceri) şi, nu în ultimul rând, Eugen Bogatu au avut tangenţă, într-un fel sau altul cu DNA-ul. Cel mai fericit dintre toţi aceştia a fost Bălan care, deşi menţionat în dosarul lui Said Baaklini, a scăpat doar cu pierderea funcţiei. Un preţ mult prea mic, dacă stau bine să mă gândesc. Însă, iată cum restul domnilor amintiţi mai devreme sunt catalogaţi acum ca fiind capii unui grup infracţional organizat. Ei, „zmeii" Portului, cei care făceau şi desfăceau cam orice. Oricum, poate că ar fi trebuit să ne aşteptăm ca o dată şi o dată să se spargă buboiul. Poate că arestaţii vor fi eliberaţi după expirarea celor 29 de zile şi poate că Banias va avea norocul să nu vadă puşcăria, dar trebuie să ne punem o altă problemă: ce se va întâmpla cu ei de acum înainte. Chiar nu este vorba despre angajaţii Vămii sau despre comisionarii vamali, ci despre ei, Banias, Mironescu şi Bogatu. Ce vor mai însemna ei în acest oraş, cum îşi vor spăla reputaţia şi cine va mai avea curajul să se bage în „cârdăşie" cu ei, în special de teama de a nu fi... filat. El, senatorul, cel care se dădea cel mai corect şi cel mai mare luptător pentru dreptate, iată că a ajuns acum inculpat, alături de prietenul Bogatu, cu care făcea concedii prin ţări calde şi apoi nu mai recunoştea, şi de fostul prieten şi încă asociat Laurenţiu Mironescu. Îmi povestea cineva ieri. „Ştii cu câtă ură vorbea Laurenţiu despre Mircea şi Bogatu? Şi acum au ajuns împreună în treaba asta...", zicea interlocutorul meu, aproape compătimitor. O maşinărie funcţionează chiar dacă două dintre rotiţele ei, poate chiar cele principale, nu se întâlnesc niciodată. Mecanismul dă randament printr-o bună ungere a tuturor şuruburilor, manivelelor şi a altor componente ca
