Profesoara a reuşit să trimită la concursuri chiar şi toţi elevii unei clase şi, ce-i mai important, fiecare s-a întors cu premii. Spune că vocaţia sa este de a avea grijă de sufletele din jur, oameni sau animale.

Mama, absolventă de filologie, îi spunea tot timpul să „pună mâna” pe disciplinele exacte, fiindcă din română nu va putea trăi. Florina Pletea însă nu a renunţat la visul său, acela de a preda, reuşind să treacă peste toate obstacolele.

„Prin clasa a V-a am găsit în sertarele tatălui meu hârtie milimetrică şi mi s-a părut că seamănă foarte mult cu o filă de la catalog. Şi, până în clasa a VIII-a, joaca preferată era să fiu profesor. Trebuie să spun că, în anii de gimnaziu, limba română s-a ascuns de mine. Purta o mască şi abia la liceu am putut descoperi frumuseţea ei”, îşi aduce aminte cu nostalgie profesoara care le îndrumă elevilor paşii numai şi numai spre performanţă.

Reuşita vine în primul rând de la încrederea pe care copiii o capătă în propriile lor forţe şi abia apoi de la efort şi dăruire. „Contează ca tu, profesorul, să înfrângi răutatea şi să clădeşti încrederea. Contează ceea ce spui şi ceea ce vrei să spui... Pentru mine este foarte important dacă prin ceea ce fac influenţez în bine viaţa elevilor mei”, crede Florina Pletea, care a dat Târgoviştei sute de olimpici la limba română.

Elevii o percep ca pe un prieten mai mare

Rezultatele muncii dăscăliţei s-au văzut încă de acum 14 ani, când s-a aflat pentru prima dată la catedră, iar la examenul de bacalaureat a avut promovabilitate 100%. „Îmi tratez elevii cu respectul pe care îl ofer celui mai bun prieten. Caut să disciplinez fără să rănesc. Categoric că este necesar să facem o distincţie şi anume: când eşti la tablă cu mâinile albite de cretă, elevii trebuie să te vadă în postura de profesor, pentru că numai aşa îţi poţi susţine disciplina pe care o predai. Î