DGIPI are o mare problema sau, mai precis, noi, contribuabilii, avem o mare problema cu serviciul secret al ministerului de Interne, care, cel putin prin prisma a doua mari cazuri majore din ultima vreme, nu isi justifica utilitatea publica. Dimpotriva.
Operatiunea din vami, de la inceputul anului, a fost organizata fara participarea fostului Doi si-un sfert. Asta desi au fost vizati in principal politistii de frontiera, iar ministerul de Interne a colaborat cu DNA inclusiv prin montarea celebrelor camere prin gheretele din vami. De ce a fost ocolit DGIPI de operatiunea SRI si DNA? N-am primit un raspuns, dar cel mai probabil ar fi de teama ca actiunea va transpira si cei in cauza vor scapa printre degete.
Avem acum scandalul Mironescu. Pozitia a doua din ministerul de Interne a fost ocupata de un personaj aflat in cercetarea DNA si, cel mai probabil, SRI, pentru fapte extrem de grave de crima organizata. Practic, Laurentiu Mironescu este acuzat ca asigura protectia operatiunilor de contrabanda din portul Constanta. Adica avea misiunea certa de a impiedica sau zadarnici operatiunea organelor de control, inclusiv a politiei din subordinea sa. Este inadmisibil ca serviciul secret al Internelor sa nu fi stiut asa ceva. Mai degraba cred ca informatia exista dar nu a ajuns la Traian Igas, desigur daca nu cumva ministrul minte. Deocamdata insa, nu l-a contrazis nimeni.
Asta inseamna ca DGIPI are o agenda proprie, independenta de aceea ministrului si chiar de obligatiile legale ale acestui serviciu. Nu e nicio mirare. Sa ne amintim ca DGIPI este singurul serviciu secret aflat in subordinea unui ministru si care scapa controlului parlamentar. Este motivul pentru care acolo intotdeauna s-au facut jocuri politice, iar serviciul, cu cea mai larga retea din tara, a fost mereu folosit in lupta politica. De aici si batalia crunta pentru controlu
