Alexandru Ciolan. Născut în 1952, în Bucureşti. Diplomat în spaniolă-română la Facultatea de limbi romanice din Bucureşti, în 1977. Profesor la Alexandria, corector şi apoi traducător la revista Lumea. Redactor la Editura Politică, devenită după 1990 Humanitas. Din 1992, administrator, redactor etc. etc. la editura Logos. A publicat mai multe dicţionare, mai multe traduceri între care George Uscătescu, Proces umanismului ; Eduardo Galeano, Memoria focului ; Alexandru Paleologu, Minunatele amintiri ale unui ambasador al golanilor ; Rodrigo Rubio , Bagaj de dragoste pentru pămînt ; Eduardo Galeano , Fotbalul, lumini şi umbre .
- Cum te-ai recomanda în primul rând: ca editor sau ca lingvist? - Dacă nu ar exista riscul să fiu socotit lunatic (un eufemism recent, americănesc, pentru "zurliu, smintit") aş pune pe cartea de vizită, sub numele meu de botez şi numele meu de neam, caracterizarea "de modă veche". Cum, însă, trebuie să par un om în rând cu lumea, mi-am pus pe cartea de vizită calitatea de "director executiv" al editurii Logos. O cunoştinţă efemeră de acum douăzeci de ani era convinsă că mi-am luat, după ce am scăpat de comunişti şi am plecat de la noii ciocoi de după '90 ca să mă fac şi eu un ciocoiaş, cel puţin titlul de "director general". Am rămas, până în ziua de azi, "executiv" la o firmă de apartament şi, ca să mă întorc la întrebare, un editor şi un filolog ratat. Cei care mă cunosc şi pot depune mărturie despre ceea ce am făcut şi fac sunt o mână de rataţi ca şi mine, persoane care nu apar pe prima pagină a ziarelor, nu sunt chemaţi la talk-show-uri să-şi dea cu părerea despre orice se sau nu se întâmplă, care nu au titluri sau demnităţi şi, cu atât mai puţin, avere. Sunt oameni care se încăpăţânează să înoate în apa învolburată, să ţină aprinsă, ca în noaptea de Paşti, când te întorci acasă prin vânt şi întuneric, lumina tremură
