Ştiţi cum se întâmplă. Mai întâi te duci la o instituţie a statului, în cazul de faţă Garda de Mediu Brăila, şi reclami o situaţie deranjantă, care nu este conformă cu legea. Te duci, faci o reclamaţie, primeşti un număr de înregistrare, după care eşti îndrumat să pleci acasă, căci problema reclamată de tine se va afla în atenţia comisarilor de Mediu. Iar tu te duci acasă, ca un bun cetăţean ce eşti, şi aştepţi ca situaţia să se îndrepte, să se ia măsuri în legătură cu cele reclamate de tine.

Şi după ce aştepţi o bună bucată de timp, mai aştepţi un pic, căci zici că poate or fi fost ocupaţi comisarii şi nu au ajuns şi la petiţia ta. Iar după ce te-ai săturat de aşteptat, mergi din nou la Garda de Mediu. Aici spui pe un ton politicos, dar oarecum iritat, că ai făcut o reclamaţie, hăt-hăt, ai şi uitat când s-a întâmplat asta, şi că nu s-a întâmplat nimic de atunci. Cei de la Mediu înţeleg că trebuie să mimeze un pic preocuparea faţă de problema ta, astfel că s-ar putea să fii poftit în biroul unui şef, ca să explici încă o dată despre ce e vorba. Posibil să fii pus să scrii încă un memoriu, căci poate au apărut elemente noi de la reclamaţia făcută de tine. Moment în care tu uiţi că ai fost luat de fraier prima dată de cei de la Garda de Mediu şi te apuci din nou de scris, de povestit etc. După care, acelaşi final: eşti rugat încă o dată să pleci acasă şi să aştepţi, căci de data asta problema a devenit stringentă (nu se mai poate aşa!), aşa că se va purcede de îndată la rezolvarea ei. Entuziasmat de faptul că ai fost băgat şi a doua oară în seamă, tu te apuci să le povesteşti rudelor, prietenilor şi amicilor cum ai discutat cu un şef de la Garda de Mediu Brăila şi cum ţi-a promis el că reclamaţia ta va fi rezolvată în regim de urgenţă. Cunoscuţii tăi cad pe spate şi te felicită pentru tenacitatea şi spiritul civic de care ai dovadă, luptând aproape de unul singur