Cu doar doi sportivi de frunte, Nicoleta Grasu si Marian Oprea, atletismul romanesc este in moarte clinica. Daca despre fotbal se spune ca este sportul rege, la Jocurile Olimpice regele este atletismul, urmat la oarecare distanta de gimnastica si inot. Sub semnul celor cinci cercuri, sportul cu mingea rotunda este redus la o banala competitie de sperante, marii campioni de la tenis nu se prea omoara cu firea, iar boxul amator traverseaza o perioada de cadere libera. Insa, pe arena centrala a Olimpiadei, atletismul triumfa intotdeauna. Zeci de mii de spectatori si miliarde de telespectatori din toata lumea tremura cu admiratie si emotii pentru Usain Bolt, Tirunesh Dibaba, Liu Xiang, Elena Isinbaeva, Valerie Adams (am ales cite un nume pentru fiecare continent), adevarati zei ai arenei. Tremura si putinii romani care indragesc atletismul, dar tot pentru ei, fiindca au trecut 11 ani de cind in panteonul atletismului stralucea Gabriela Szabo. In rest, la mai bine de jumatate de secol de cind, la Bucuresti, stadionul "Republicii" se umplea la fantastica disputa pe 5000 de metri dintre Emil Zatopek si Vladimir Kut, atletismul nostru este in moarte clinica: O recunoaste si unul dintre ultimii (doi) supravietuitori: atleta Nicoleta Grasu: "anul trecut - eu, anul acesta - el, apoi iar eu si iar el, si asa va fi multa vreme". Referinta este la titlul de cel mai bun atlet roman, iar "el" este, bineinteles, Marian Oprea, saritorul de triplusalt. Nu trebuie sa o acuzam pe "Nico" de lipsa de modestie, ca nici ea, saraca, nu va mai avea prea multe ocazii de a se lauda. Spusele discobolei de 40 de ani reflecta starea acestui sport in Romania si (din pacate) nimeni nu este dispus la o terapie intensiva. In atletismul de pe la noi nu exista nici un fel de concurenta. Cei doi atleti nu au rivali pe plan intern. In comparatie cu Nicoleta, o alta mare aruncatoare de disc, Lia Manoliu, s-