Emil Boc l-a intrecut pe Calin Popescu Tariceanu in rolul de incasator. Caci daca exista o privinta in care actualul premier exceleaza, aceasta este cu siguranta. Din pacate, este o calitate departe de a fi suficienta pentru conducerea Guvernului.

Nu fac parte dintre cei care socotesc ca Emil Boc este raul absolut. Premierul are si punctele lui luminoase, incepand cu onestitatea fara pata, pana acum, si continuand cu faptul ca a reusit, in extremis, sa indeparteze pistolul de la tampla Romaniei (pistol pus inclusiv de Guvernul sau in 2009) indeplinind cu strictete acordul cu FMI.

In acelasi timp, insa, este clar ca Emil Boc nu are statura necesara unui lider autentic, motiv pentru care, in pofida onestitatii sale, partidul si Guvernul colcaie de coruptie si nici nu controleaza partidul si Guvernul. In acelasi timp, nu poate fi socotit un reformist autentic cat timp, fara presiunea teribila a crizei si a FMI, nu a facut absolut nicio reforma.

Dar cea mai mare problema a lui Emil Boc este, in acest moment, lipsa de credibilitate proprie si a Cabinetului pe care-l conduce, dovedita de toate sondajele de opinie, inclusiv de cele comandate de PDL.

E drept, a fost sapat temeinic la acest capitol de televiziunile mogulilor. Cea mai buna dovada am avut-o chiar in timpul interviului de joi de la Realitatea TV, cand declaratiile i-au fost distorsionate pe burtiera si a fost nevoit sa ceara eliminarea ei sub amenintarea parasirii emisiunii. Evident ca ulterior acest demers legitim a fost interpretat drept tentativa de a controla presa.

Dar dincolo de aceste excese detestabile, Emil Boc insusi a oferit materia prima a decredibilizarii sale. Si am sa ma refer doar la cateva evolutii ale ultimei perioade. Cand ai un ministru care recunoaste ca a bagat mana in fondurile europene, cum poti sa te apuci sa-l caracterizezi dre