Elitele politice si intelectuale nu se mai preocupa de viitorul nostru indepartat si mediu.
Inainte de revolutia pasoptista, dar mai cu seama dupa, minti luminate precum Balcescu, Russo, Alecsandri, Kogalniceanu, Ion C. Bratianu, Avram Iancu, Papiu Ilarian, Barnutiu, Cipariu etc. isi fixasera un ideal national ambitios, o suma de conditii, principii vizand libertatea, dreptatea, egalitatea, propasirea pentru toti.
Vedeau posibila emanciparea nationala prin cultura si civilizatie. Ca si prietenii lor din Vest, erau insufletiti de duhul patriei.
Pentru realizarea coeziunii nationale in jurul proiectului lor vizionar, s-au pregatit in universitatile Apusului, au batut meleagul natal in lung si in lat, si-au cheltuit averile, au scos carti si jurnale, reusind in doar doua generatii sa ne aseze intre primele sase natiuni europene. Pierindu-ne virtutile si curajul, dupa al doilea razboi, Patria ni s-a risipit.
Nevoia de ideal
La atatia ani, ar fi fost mare nevoie de un nou proiect. Se zice ca am fi avut o Revolutie. Dar fara un program si lideri care sa o fi pregatit si condus, ea a fost in fapt o rascoala populara, recuperata rapid de fosti apartcici care i s-au pus in frunte, fara nimic altceva in minte decat sa uzurpe locul fostului dictator si sa-i copieze reflexele. Ceea ce avem si azi. De sus pana jos.
Dupa doua decenii, ne-am impotmolit, iar elitele noastre nu sunt in stare sa ne trezeasca din amortire si sa ne arate calea spre un viitor demn, sa pronunte cuvantul care uneste si genereaza forta. Migratia celor mai luminate minti ne-a subtiat taria mesajului, analfabetismul a crescut alarmant, iar invatatorii, inteleptii striga in pustiu.
In loc de proiecte, electoralism perpetuu
Campania electorala de anul viitor ne gaseste mai dezbinati ca oricand, caci machiavelicul "divi
