Mă întreabă lumea dacă ziarul „Adevărul“ s-a dat cu Puterea. De ce? „Păi, pentru că v-aţi apucat să criticaţi Uniunea Social-Liberală“, vine şi răspunsul idiot.

Opinia publică s-a obişnuit ca presa să fie împărţită în două: pro Putere sau pro Opoziţie. Dacă ziarul taxează prostiile unui guvern incompetent, „sigur v-a pus Patriciu să vă luaţi de Boc". Dacă, în schimb, criticăm Opoziţia, tot Patriciu „ne-a pus să ne luăm de Antonescu". Crudul adevăr este că, în prezent, întreaga clasă politică suferă de impotenţă. Guvernul Boc nu există, o ştim cu toţii. Există în schimb Guvernul Băsescu şi Guvernul FMI. Am fost minţiţi în 2009 că sunt bani la buget pentru dublarea salariilor, că nu vom fi afectaţi de criză, că vom avea 800 de kilometri de autostrăzi, că vom avea un sistem de educaţie complex şi competent, iar lista cu gogoşi electorale poate continua. Nimic din toate acestea nu s-a întâmplat, şi nu doar criza economică se face vinovată. Ci aplicarea greşită a unor măsuri de austeritate de către contabilii de la FMI, după un şablon pe care îl au de două decenii.

Din această cauză nu găsesc niciun motiv de laudă pentru Guvernul Boc. M-aş fi aşteptat, în schimb, de la nou-înfiinţata formaţiune politică, USL, să vină cu o alternativă. Un program economic bine pus la punct, care să repare ce mai poate fi reparat şi să repună economia României pe drumul cel bun. În schimb, USL a conceput un set de măsuri populiste, construite stângaci pe un schelet liberal. „Reducerea evaziunii fiscale (fără a explica şi cum se va face asta), tăierea de la banul public a clientelei politice (ca să vină altă clientelă politică!), programul celor 100 de miliarde de euro pentru infrastructură (de unde?) şi împărţirea bogăţiei în mod echitabil (luăm de la bogaţi şi dăm la săraci) sunt câteva dintre promisiunile USL care nu au nicio acoperire. Şi în 2011 citesc aceleaşi texte re