Dintotdeauna i-am înţeles cu uşurinţă pe iubitorii geografiei, ceva mai puţin pe amatorii de călătorii, ceva mai mult pe iubitorii drumeţiilor imaginare, cei care îşi transformă fotoliul favorit într-o combinaţie de navă şi maşină a timpului. Timbrele poştale emise de ţări îndepărtate, hărţile, izolate sau independente, eventual organizate într-un atlas, pot fi, alături de ghidurile turistice şi de alte cărţi cu subiecte apropiate, unelte ideale ale geografului diletant. Epoca digitală a dus la accesul nelimitat la hărţi şi imagini care de care mai exotice.
Există, era de aşteptat, surprize mai mult sau mai puţin agreabile, cum ar fi un atlas virtual dedicat locurilor foarte puţin cunoscute sau pur şi simplu deloc indicate pentru eventualii exploratori. În cel mai recent supliment, atlasul ne oferă câteva exemple de insule pe care e mai bine să nu le vizităm.
De exemplu, Queimada Grande, insula braziliană ai cărei locuitori sunt doar şerpii, veninoşi fără excepţie. Încă se mai vorbeşte despre un pescar care a vrut să-şi încerce norocul aici, dar a sfârşit muşcat de una dintre viperele care mişună pe plajă. Fotografiile întâmplării nu pot fi folosite în nici un caz pentru reclamă.
Amatorii de surprize pot încerca să petreacă măcar o noapte pe insula japoneză Myakejima. Ei sunt avertizaţi de la bun început că la auzul sirenei de alarmă au datoria să-şi pună masca de gaze primită la debarcare şi să se îndrepte cât mai rapid spre nava care îi va evacua. Myakejima este celebră prin activitatea vulcanică foarte intensă. În cel mai fericit caz nu e vorba despre o erupţie, ci despre o puternică degajare de gaze otrăvitoare.
O rivală şi mai periculoasă este Insula Okunoshima, a cărei singură şansă la celebritate este trecutul ei industrial. Celebritate desigur negativă, în anii celui de al doilea război mondial, pe Insula Okunoshima se fa
