Finala nu s-a jucat A fost doar o demonstratie a echipei momentului in Europa, in fata spectatorilor din tribune si de pe teren. FC Barcelona - Manchester United 3-1 (1-1) si trofeul Ligii Campionilor a ajuns pentru a patra oara in Catalunya Barcelona: Valdes - Alves ('88 - Puyol), Mascherano, Piqué, Abidal - Xavi, Busquets, Iniesta -Villa ('85 - Keita), Messi, Pedro (‘90^3). Antrenor: Josep Guardiola. Manchester United: Van der Sar - Fabio ('69 - Nani), Ferdinand, Vidic, Evra - Valencia, Carrick ('77 - Scholes), Giggs, Park Ji-sung - Rooney, Hernandez. Antrenor: Alex Ferguson. Arbitru: Viktor Kassai (Ungaria). Cartonase galbene: Alves, Valdez / Carrick, Valencia 1-0, min. 27: la o actiune de atac a Barcelonei, Xavi paseaza lateral spre dreapta lui Pedro care suteaza de la 16 metri, pe linga van der Sar. 1-1, min. 34: un-doi intre Rooney si Giggs (suspiciuni de ofsaid la galez), primul reprimeste balonul si inscrie din centrul careului. 2-1, min. 58: Messi, sut prin surprindere de la 18 metri. 3-1, min.70: Messi se distreaza cu aparatorii englezi, centreaza inapoi spre Villa, care de la 18 metri, inscrie cu bolta. Nu e nevoie de prea multa poliloghie si tele-versete din "Cintarea Cintarilor" pentru a spune un lucru banal. Barcelona este cea mai buna echipa de fotbal din lume si a dovedit-o chiar in finala de simbata, cu Manchester. Atit. Numai ca finala de pe "Wembley" a fost, pentru cei care au visat un meci de zile mari, a fost o deziluzie. Spectacolul a fost, intr-adevar total, cu bijuterii de goluri, cu combinatii ametitoare, tiki-taka repetat cu o frecventa enervanta doar pentru adversari, cu suturi de la distanta, cu devieri, cu calciie, tot ceea ce inseamna arsenalul fotbalului artistic. Toate, de o singura parte: CF Barcelona. Partida de simbata a fost o reprezentatie de gala, dar nu o autentica batalie pentru un trofeu. In termeni baschetbalistici, un specta