Râuri de cerneală au curs odată cu încătuşarea greilor Portului Constanţa, acuzaţi de matrapazlâcuri şi de crearea unui sistem para-legal, privat, de vămuire a mărfurilor ce tranzitau Constanţa şi Agigea. Mai mult ca sigur, şi mai multă cerneală va curge până la stingerea scandalului. În contextul Reginei vămilor despre care se vorbea încă de la începutul anului, al vămilor luate la bani mărunţi de autorităţile statale - cu excepţia celor constănţene -, nimeni nu mai credea că se va abate furtuna şi asupra vameşilor de la malul mării.

Dincolo de modalitatea mai mult sau mai puţin legală în care s-a desfăşurat ancheta, dincolo de personalităţile prinse în laţul DNA, un lucru mă sperie cu adevărat. Anume, faptul că, admiţând că s-ar putea ca dosarul să ajungă în instanţă, dacă ajunge în formula cu circa 30 de inculpaţi, s-ar putea să nu vedem prea curând un verdict pronunţat în cauză. Mega-dosarele de corupţie întotdeauna au stârnit admiraţia publicului, cel puţin prin amploarea lor. Din nefericire, în România, sistemul juridic nu permite o instrumentare rapidă în justiţie. Iar dosarele ajung să moară treptat, faptele ajung să se prescrie înainte de a se finaliza cercetarea judecătorească. Pe modelul atâtor altor mega-dosare de corupţie trimise în instanţă, am sentimentul că şi dosarul Portul - Banias - Mironescu îşi va cunoaşte finalul în acelaşi mod, dacă va rămâne cu un număr record de acuzaţi. Concret, după întocmirea rechizitoriului şi trimiterea dosarului pe rolul instanţei, mai mult ca sigur că la prima înfăţişare nu va fi îndeplinită procedura de citare cu toate părţile. În alte cuvinte, vor fi persoane sau părţi din dosar care nu vor şti când este termenul de judecată, pentru că nu primiseră citaţia. Iar dosarul se va amâna. La al doilea termen, cercetarea judecătorească, de asemenea, nu va putea fi demarată, pentru că o parte dintre acuzaţi nu vor