"Valoarea poeziei Marianei Codrut a luat-o mult inaintea notorietatii restrinse a acesteia din urma. Nu o data, se intimpla invers." (Valeriu Cristea, 1989) Poezia este o aventura existentiala a spiritului. Sau o aventura spirituala a existentei, daca vreti. Oricum am lua-o, poezia adevarata exploreaza zonele de limita dintre ratiune si simtire ale autorului/ale omului. Din pacate, tot mai putini cititori (care in sine devin tot mai putini) sint dispusi sa-si dea intilnire cu autorul pe tarimul-limita al existentei explorat in poezie -indiferent daca aceasta, poezia adica, se afla in cautarea frumosului, a adevarului sau a binelui... Cu toate acestea, se scrie in continuare poezie in draci (cantitativ vorbind) - si se publica poezie in prostie (tot cantitativ vorbind). O groaza de oameni sint dispusi sa scoata ei insisi bani din buzunar ca sa se vada publicati, sa-si vada versurile intre doua coperti (sau coperte, cum vreti). Oare de ce? Ce-i mina? Macar de-ar (mai) avea poetul in ziua de azi, in societatea actuala, vreun statut aparte, imaginea aceea de om care ofera sufletului ori mintii hrana necesara unui spirit viu - dar nu-i cazul. Oricum, cert este ca, in desisul creat de nonvalori intr-ale poeziei (la care contribuie si destui critici literari prea generosi si prea usor dispusi sa laude in stinga si in dreapta), devine parca tot mai greu sa-i vezi pe adevaratii poeti. Iar dintre acestia face parte fara-ndoiala si poeta Mariana Codrut, pentru care luna lui mai, ca sa zic asa, a fost una cit se poate de fasta, de vreme ce i-au iesit de sub tipar, aproape simultan, doua carti: volumul de publicistica "Romanul impartial" (Dacia XXI, Cluj-Napoca) si "Areal. Antologie de poezie 1982-2007" (Paralela 45, Pitesti). Poeta ieseana a publicat de-a lungul timpului sase carti de poezie: trei pina la lovilutie (Macesul din magazia de lemne/MdMdL - 1982, Schita de autoportre