Conform unui studiu realizat de Institutul Român pentru Evaluare şi Strategie în anul 2010, 66% din români afirmau că sunt nevoiţi să lucreze ore suplimentare.

Regimul juridic al orelor suplimentare este stabilit prin Codul Muncii, care a fost actualizat de Legea nr.40/2011, începând cu luna mai.

Regimul orelor suplimentare

Angajatorul poate solicita prestarea de ore suplimentare sub formă scrisă sau verbal. Munca suplimentară nu poate fi efectuată decât cu acordul salariatului, cu excepţia cazurilor de forţă majoră şi a lucrărilor urgente destinate prevenirii producerii unor accidente sau înlăturării consecinţelor unui accident.

Persoanele angajate cu normă întreagă au durata normală a timpului de muncă de opt ore pe zi, respectiv de 40 de ore pe săptămână. Munca prestată în afara duratei normale a timpului de muncă săptămânal este considerată suplimentară, iar angajatorul are obligaţia de a ţine evidenţa orelor de muncă prestate de fiecare salariat.

Durata maximă legală a timpului de lucru ţine cont atât de orele lucrate în mod normal, cât şi de orele suplimentare. Aceasta nu poate depăşi 48 de ore pe săptămână, însă există şi situaţia în care poate fi prelungită la un număr mai mare de ore. Acest lucru se întâmplă dacă media orelor de muncă calculată pe o perioadă de referinţă de patru luni calendaristice nu depăşeşte pragul de 48 de ore pe săptămână. De asemenea, este important de ştiut că prestarea de muncă suplimentară de către tinerii în vârstă de până la 18 ani este interzisă.

Compensarea orelor suplimentare

Compensarea orelor suplimentare se realizează prin ore libere plătite, care pot fi luate de către angajat în următoarele 60 de zile de la efectuarea timpului suplimentar. În cazul în care compensarea prin ore libere nu este posibilă în acest termen, se va adăuga la salariul de ba