Când un ales plătit din banii noştri ajunge să se lăfăie, peste noapte, într-un asemenea lux, mi-e imposibil să nu mă-ntreb dacă l-a obţinut pe căi oneste şi licite.

Când spui bugetar, în România de azi, nu te poţi gândi decât la un biet angajat al statului, a cărui înfăţişare, de la obrajii supţi de grijile slujbei sau subţirimea pacheţelului cu mâncare de-acasă şi până la coatele hainelor roase pe altarul birocraţiei, pare să fie sinonimă cu sărăcia şi neajunsul. În fond, imaginea vine din trecutul îndepărtat, de pe vremea lui Nenea Iancu, de la care am rămas cu memorabila replică: „Famelie mare, renumeraţie mică, după buget".

O spune poliţaiul Ghiţă Pristanda, prototipul funcţionarului public al acelor timpuri, atunci când simte nevoia să-i explice şefului care sunt nevoile şi necazurile sale. Sigur, de la Caragiale s-a scurs mai bine de un secol, dar nu sunt primul care are impresia că trăim încă sub aceeaşi zodie. Ne-o demonstrează faptele cotidiene, prezentate pe îndelete de presa zilelor noastre, iar situaţia bugetarilor nu face deloc excepţie de la regulă.

Sunt câteva consideraţii care mi-au venit în minte văzând ştirea despre averea fabuloasă (nu puteam găsi un adjectiv atât de potrivit) a unuia dintre primarii de sector din Bucureşti. Potrivit unui ziar de scandal, care acum a lăsat chiloţărelile deoparte şi a trecut la chestiuni mai serioase, Liviu Negoiţă deţine un adevărat domeniu în localitatea Baloteşti din judeţul Ilfov. Pe un teren care se întinde pe aproape 4.000 de metri pătraţi, discretul edil şi-a tras o vilă impozantă, cât vreo cinci-şase apartamente, un foişor, un ponton şi o curte pentru care-l invidiază, probabil, şi miliardarii din Topul Forbes. Întreaga proprietate a fost estimată la cel puţin un milion de euro, deşi gurile rele susţin că face de cinci-şase ori mai mult.

Dacă n-am şti că dl Negoiţă câştigă, de z