Megalopolisul este o îngemănare între luxul orbitor, afaceri fabuloase, sărăcie lucie şi criminalitate de top. Italienii domină comunitatea străină, pizza e la putere, iar întrepătrunderile de rase au creat exemplare de o frumseţe care-ţi ia ochii

În 1532, pe cînd Soliman Magnificul ducea campaniile de cucerire ale otomanilor, iar Moldova se afla sub domnia lui Petru Rareş şi pierdea posesiunea asupra Pocuţiei poloneze, Martin Afonso de Souza, duce de Braganca, închina Coroanei portugheze coloniale prima aşezare pe coasta braziliană: Sao Vicente.

Iar peste circa două decenii, ceva mai spre interiorul continentului, o mînă de clerici iezuiţi creau Sao Paulo dos Campos de Piratininga, satul misionar devenit peste secole oraşul care ţine azi în spate toată această fascinantă ţară.

Febra aurului şi a cafelei

Sao Paulo e o metropolă întinsă, ea singură, cam pe suprafaţa totală a judeţului Timiş, cu aproape 30 de milioane de suflete, peste cît toată România: ocupă locul doi, după Tokyo, în topul celor mai populate oraşe din lume. E punctul vital al unei Brazilii aflate într-un boom general, ferită miraculos de efectele devastatoare ale crizei mondiale, una din economiile emergente care atacă supremaţia mondială, alături de Rusia, India, China şi Africa de Sud, reunite în fenomenul BRICS.

Şi mai e un amestec nemaiîntîlnit de naţii, rezultatul a peste un secol de imigraţie masivă, căci febra aurului, a cafelei sau afacerile cu trestie de zahăr au atras ca un magnet şi au creat adevărate dinastii, încă din perioada sclavagismului, abolit la 1888.

Aici, majoritari sînt italienii, veniţi în special din zona napoletană şi veneţiană: statisticile arată că există cel puţin un strămoş peninsular pentru 6 milioane din paulistanii de azi, o cifră care depăşeşte pînă şi numărul de locuitori din Roma (2,5 milioa