De sase decenii incoace, in funtea FMI a stat un european, iar in fruntea Bancii Mondiale un american. Nici de data aceasta, tarile in curs de dezvoltare n-au sanse sa aspire la postul de la FMI, cel putin pentru faptul ca nu sunt in stare sa prezinte un candidat unic.
Pornind de la aceasta constatare, profesorul Jeffrey Frankel (Kennedy School of Government - Universitatea Havard) repune in discutie pe portalul Project Syndicate oportunitatea situarii unui european in fruntea FMI, intr-un moment cand tocmai se contureaza sansele doamnei Christine Lagarde, ministrul francez de Finante.
Autorul rememoreaza anii '80, cand francezii s-au dovedit deosebit de competenti in funtea institutiei, care avea sa faca fata nu numai uriaselor deficite fiscale din acea perioada, dar si inflatiilor dezastruoase din toate tarile aflate in curs de dezvoltare.
Acele vremuri, insa, apartin trecutului. In prezent, ar fi normal sa ne intrebam daca nu cumva asemenea raspundere poate fi incredintata unei personalitati din tarile emergente.
Trei motive in favoarea emergentilor
Opinia autorului este ca Europa nu poate pretinde ca numai ea dispune de persoane competente si cu experienta, pentru a conduce sistemul monetar international, din trei motive.
Primul priveste faptul ca in ultimul deceniu tarile emergente isi gestioneaza mai bine propria economie decat o buna parte din Europa. Deficitul lor bugetar este mai mic decat cel atins de multe tari europene.
In al doilea rand, demisiile cu care si-au incheiat mandatele trei presedinti succesivi ai FMI (ce e drept, numai unul urmare a unui scandal) sugereaza ca, totusi, acesti manageri nu si-au luat in serios propria responsabilitate.
In al treilea rand, acum tarile emergente dispun intr-adevar de personalitati remarcabile, competente si cu experienta
