Şi-a început cariera de actor în anii '80 la Teatrul de Artă din Moscova, iar în zorii anilor '90 a debutat ca regizor.

Deşi activitatea lui n-a fost una foarte lungă (a încetat din viaţă anul trecut, la vârsta de 53 ani), Roman Kozak s-a impus în teatrul rusesc ca un regizor activ şi eclectic (a montat piese de Ostrovski, dar şi adaptări după Amélie Nothomb) şi ca un foarte bun manager. „E omul care m-a influenţat cel mai mult şi a fost cel mai bun profesor pe care l-am avut.

Am participat la câteva dintre şcolile de vară organizate de Roman Kozak şi pot să spun că acolo am învăţat tot ce ştiu despre teatru, lucruri pe care nu aş fi avut cum să le aflu din altă parte. Atitudinea lui faţă de teatru era complet diferită de cea a profesorilor mei. Pentru el, teatrul era mai mult decât o profesie, era o religie. Iar prin asta a reuşit să modifice mentalitatea a zeci de actori şi regizori americani care i-au fost elevi" , spunea actriţa Devon Berkshire într-un interviu.

Regizor englez de origine iraniană, Ramin Gray este cunoscut în primul rând ca susţinător al noii dramaturgii: a montat piese de Mark Ravenhill, Marius von Mayenburg, Vasili Sigarev, Fraţii Presniakov şi tot el este e primul regizor care a pus în scenă textele lui Jon Fosse în Anglia. „Am fost mereu de părere că regizorul are o funcţie secundară. Un regizor are un rol similar celui pe care îl are dirijorul într-o orchestră: dirijorul trebuie să se concentreze în primul rând asupra notelor de pe partitură, la fel cum regizorul trebuie să-şi gândească spectacolul concentrându-se cu totul asupra cuvintelor din piesă.

Sunt de acord că un regizor poate interpreta textul unui dramaturg, dar asta nu înseamnă că e un artist. Actorii sunt adevăraţii artişti, regizorii sunt doar interpreţi. Eu sunt exact opusul unui regizor precum Robert Wilson şi cred că asta e valabil şi în cazu