Nationala de fotbal a tinut multa vreme steagul Romaniei sus. Stiu, o sa spuneti ca lucrul acesta nu se mai intampla de ani buni. Asa si este, insa s-a ajuns prea departe. Neavand performante, nationala nu mai reprezinta o atractie pentru nimeni deoarece nu mai este o rampa de lansare.
Radoi s-a suparat pe Lupescu pentru criticile ce i s-au adus, Chivu isi agata ghetele-n cui de la 30 de ani si, ca si cand toate aceste lucruri n-ar fi de ajuns, nici antrenorii nu se prea inghesuie: Hagi are alte proiecte, Olaroiu se intoarce la "camilele" sale (chiar el a spus-o zilele trecute, e drept, ironic), Piturca se multumeste sa blesteme ca nationala sa nu se mai califice 10 ani, iar Razvan isi pregateste deja debarcarea.
Ne trebuie insa un exercitiu de vointa (ce-i drept la asta intotdeauna noi am stat cam prost). E greu sa crezi ca suporter in aceasta nationala, cand nici fotbalistii sai n-o mai fac. Pentru mine, Chivu era de departe liderul acestei generatii, nu Mutu. El a ales insa sa plece... din punctul meu de vedere fara niciun motiv, fiind in stare in schimb sa scrie un bilet de adio patetic, populist si lacrimogen.
Repet, are numai 30 de ani. La 34 de ani, Hagi era capitanul nationalei si juca in sferturile de finala ale EURO 2000. Incercase sa renunte doi ani mai devreme, insa vazand ca nationala are nevoie de el s-a comportat ca un lider adevarat si a revenit, redresand nationala ce o luase pe un drum gresit.
De Radoi nici n-are rost sa mai vorbesc, este atat de departe de performantele lui Lupescu ca jucator... Sa nu mai amintim faptul ca, pentru cei care urmaresc fenomenul, toti am observat calitatea jocului lui Radoi de cand a plecat in tarile calde, parca nu-si mai gasea locul in echipa, era deseori depasit, lucru care nu se intampla cand evolua la Steaua.
Concluzia: Nu jucam nimic, insa suntem tare se
