Dacă ar fi să ne luăm după toate apelurile umanitare semnalate de Facebook, Yahoo! Messenger sau Twitter am spune că numărul copiilor diagnosticaţi cu cancer în România a crescut considerabil. Nu este deloc aşa, susţin medicii oncologi. „Sunt diagnosticate mai multe cazuri, dar nu înseamnă că se şi îmbolnăvesc mai mulţi copii", precizează medicul Eugen Gruber, oncopediatru la Institutul de Oncologie „Aleandru Trestioreanu", din Bucureşti.
Spre deosebire de cancerul adultului în apariţia căruia sunt implicaţi şi factorii de mediu (stres, poluare, fumat), la copil este de vină în principal moştenirea genetică, ceea ce face ca afecţiunea lor să fie 90% vindecabilă. În România, din cele 500 de cazuri nou depistate în fiecare an, mai bine de jumătate se vindecă. Proporţia copiilor vindecaţi ar urca spre 90%, dacă Ministerul Sănătăţii ar rezolva problemele legate de aprovizionarea cu medicamente şi dacă ar înlocui aparatele obosite cu altele funcţionale. În ciuda lipsurilor, medicii oncopediatri reuşesc de multe ori să facă minuni şi să vindece copii care nu au şansa de a se trata peste graniţe.
Opt luni de citostatice
Doctorul Eugen Gruber, oncopediatru la Institutul Oncologic din Bucureşti, îşi aminteşte cu precizie cinematografică fiecare caz care i-a trecut prin mână. Cel al lui Daniel Vesteman, diagnoticat cu cancer la 11 ani, vindecat perfect până la vârsta majoratului, cel al Lilianei M., depistată cu cancer în adolescenţă, acum măritată şi cu doi copii, dar şi cel al lui Emil, un băieţel care i-a murit în braţe, într-o gardă. Pentru fiecare caz pierdut, medicului i se citesc lacrimi în ochi. „Este cumplit să îi priveşti pe aceşti copii cum se sting şi să ştii că într-un sistem bine pus la punct ai fi putut face mai multe pentru ei", spune Gruber.
Daniel Veşteman (18 ani) este unul dintre copiii vindecaţi de medicul Eugen Grube