Oraşul arădean a fost creat în jurul unei abaţii benedictine, fondată în Evul Mediu.

Pâncota este oraşul din judeţul Arad cu cea mai mare piaţă ţărănească din vestul României. Tot Pâncota are adevărate comori peste care s-a aşternut uitarea. Fostă abaţie benedictină, cetate, dar şi puternic centru meşteşugăresc, localitatea a fost extrem de importantă de-a lungul secolelor. Despre apa minerală de la Pâncota şi băile de frumuseţe ale baronesei Bohuş nimeni nu mai vorbeşte nimic. Dar, la Pâncota, cei veniţi la piaţă sunt uimiţi de frumuseţea castelului în care funcţionează actuala Primărie. Renumitele vinuri sau cojoacele de Pâncota fac ca numele oraşului să fie cunoscut în Europa.

Pâncota, abaţie benedictină

În locul unde este situat astăzi oraşul Pâncota, în anul 1216, s-a aflat o abaţie benedictină cu hramul Sfintei Fecioare. Aceasta este prima menţiune documentară despre localitate şi se regăseşte în lucrarea istoricului maghiar Sandor Marki. Într-un alt document, un an mai târziu, este menţionat şi superiorul abaţiei, Andreas, care a fost în acelaşi timp şi judecător în procesele localnicilor. După invazia tătarilor, la Pâncota a fost ridicată o cetate atestată documentar în 1318 şi nominalizată ulterior pe listele cetăţilor din timpul domniei lui Sigismund de Luxemburg.

Însă în 1375 cetatea Pâncotei, alături de alte domenii, a fost donată printr-o decizie a regelui Ludovic de Anjou familiei Losonczy, una dintre cele mai vechi familii ungureşti din zonă, şi a rămas în posesia ei aproape 170 de ani. În secolul al XVI-lea, Pâncota a fost prădată de turci. După 150 de ani de stăpânire otomană, localitatea a intrat sub stăpânirea austriacă. În prima jumătate a secolului al XVIII-lea s-a înfiinţat ,,Vetus Pankotha", marele domeniu al Pâncotei, donat în toamna anului 1726 ducelui Rinaldo de Modenna. Iobagii de pe domeniul ducelui s-au re