Nivelul radiaţiilor în sătucul de munte Iitate este mai mare decât cel măsurat în imediata apropiere a Cernobîlului, după explozia reactoarelor. Evacuarea lui a fost un proces extrem de dureros pentru săteni, iar oamenii se tem mai mult de relocare decât de radiaţii, relatează ziarul german Der Spiegel, în ediţia online.
Mieko Okubo, una din sătence, încă se mai întreabă de ce nu a fost mai atentă la semne. De ce nu a observat din timp schimbările prin care trecea socrul ei, Fumio, în vârstă de 102 ani.
Pe 11 aprilie, Fumio şi-a întrebat nora: "Chiar trebuie să plecăm din Iitate?".
"Aşa au spus la televizor", a venit răspunsul femeii. Acum, regretă că nu a înţeles sensul întrebării socrului ei.
În dimineaţa următoare, Mieko s-a trezit la 5 dimineaţa şi a pregătit micul dejun. Când n-a auzit nici un zgmomot din camera socrului ei, a aşteptat trei ore şi a împins uşa dormitorului.
Fumio Okubo se spânzurase în camera lui.
Bătrânul trăise întreaga viaţă în Iitate. După moartea lui, Mieko a blestemat TEPCO, operatorul centralei nucleare de la Fukushima.
După primele explozii de la centrală, oamenii au ieşit pe câmp şi au început să lucreze. Nimeni nu îi prevenise în legătură cu radiaţiile.
Pe 22 aprilie, guvernul a anunţat că oamenii din Iitate trebuie să-şi părăsească satul. Înainte de Fukushima, 7000 de japonezi trăiau în sat. Acum sunt numai 3.000.
Într-o duminică, femeile însărcinate şi copiii au fost evacuaţi. Şeful echipelor de evacuare, Shuichi Sato, speră că oamenii vor coopera. El nu are mjloacele legale să-i oblige.
"Oamenii aceştia s-au născut aici. Asta e casa lor. Şi nici măcar nu le putem spune când se vor putea întoarce ", spune Sato, citat de Der Spiegel.
Înainte de dezastru, Iitato fusese acceptat într-o asociaţie a celor mai frumoase sate japoneze. Motto-ul lui este: "Madei" (Să fii grijuliu")
