În România, respectarea legilor pare un fapt ieşit din comun. E mult mai natural să faci ce te taie capul, iar atunci când ai probleme să apelezi la relaţii ori la fel de fel de inginerii de tot felul pentru a eluda legea. Sursa: Codrin Prisecaru
Decizia comisiilor federale de a retrograda FC Timişoara a aruncat fotbalul românesc în haos. A fost o măsură normală, luată, din păcate, într-o ţară anormală. De aici şi reacţiile născute ulterior.
Nu e prima oară în ultimii 20 de ani când federaţia lui Mircea Sandu dă impresia că vrea să facă revoluţie în fotbalul românesc. Până acum, n-a fost altceva decât teatru ieftin.
Chiar şi în acest nou "caz Timişoara", mulţi cred că FRF îşi va continua politica păguboasă. De această dată însă, lucrurile sunt ceva mai complicate. UEFA e deja la curent cu năzdrăvăniile lui Marian Iancu, patronul echipei FC Timişoara, şi a obligat forul lui Mircea Sandu să nu mai treacă cu vederea derapajele "faunei" din Liga I.
Singurul care nu înţelege că vremurile s-au schimbat sau că urmează să se schimbe este Marian Iancu, unul dintre cei mai ciudaţi patroni de club din România. Omul nu vrea să accepte realitatea, invocă scenarii, ameninţă, minte cu o seninătate demnă de un preşcolar şi târăşte Timişoara într-un scandal inutil.
De la intrarea sa abruptă în lumea fotbalului, unde a fost primit fără rezerve, Iancu a fost un personaj care s-a bucurat de o mediatizare excesivă. Şeful de la FC Timişoara a ştiut să-şi asigure încă din start liniştea şi expunerea în mass-media prin mijloace specifice. Doar Gigi Becali, patronul Stelei, l-a întrecut pe Iancu la numărul de apariţii în public.
În exclusivista familie a oamenilor de fotbal, Iancu s-a ghidat după principiile de bază ale "organizaţiei". Calităţile de tip descurcăreţ l-au ajutat să ajungă destul de departe într-o ierarhie î