Domnule ministru, după încheierea scrisorii mele deschise către dvs. (18 mai) și pînă azi (nr – 31 mai), s-au mai acumulat, chiar aglomerat, în problema Libia, mai multe elemente relevante, date și fapte demne de a fi semnalate. Duminică, 22 mai, doamna Catherine Ashton, șefa diplomației UE, s-a deplasat personal la Benghazi, pentru a inaugura reprezentanța Uniunii, confirmînd astfel anunțul pe care-l amintisem în scrisoare. Nu întîmplător, probabil, a urmat și „defectarea“ ambasadorului ghaddafist pe lîngă UE, ceea ce ridică la peste 20 numărul de înalți demnitari jamahiri ce l-au părăsit pe „marele lider“ și s-au raliat insurecției. La scurt timp, ca urmare a mai sus menționatei primiri la Casa Albă a emisarilor insurgenților și a unei rapide vizite la Benghazi a unui trimis (după influentul senator democrat John Kerry) din partea președintelui Obama, s-a anunțat că și Statele Unite i-au invitat pe „rebeli“ să-și deschidă un birou la Washington. Între timp, la banca franceză Société Générale s-au mai descoperit 1,27 miliarde de euro aparținîndu-i lui Ghaddafi, ceea ce vine să se adauge la alte zeci de milioane (doar!) pe care personajul le are adăpostite în bănci din Germania, Anglia, Austria etc. Potrivit canalului TV France 24, prim-ministrul italian Berlusconi a dezmințit uciderea, ce se anunțase cu atîta tam-tam la Tripoli, în bombardamentele NATO, a lui Saif al Arab, fiul mai mic (și mai puțin implicat) al liderului jamahir (a nu se confunda cu odiosul Saif al-Islam, un fel de Nicușor Ceaușescu, poate chiar mai impertinent). Probabil că a fost vorba despre o operațiune de intoxicare și de propagandă a regimului, menită a impresiona opinia publică, dar și internă și, mai ales, externă, inerent sensibilă la astfel de situații. Mult mai important, situația din Libia a constituit o temă-cheie la Conferința G-8 de la Deauville (care a anunțat 40 de miliarde