Coincidenţă fericită sau aranjament atent plănuit – nu cercetez pe această direcţie – cele două colective simfonice ale ţării noastre, ale Federaţiei Ruse, Orchestra Filarmonică din Moscova şi Orchestra Filarmonicii bucureştene, au în aceste zile vizite reciproce.
Nu pot să nu văd în evenimentele în curs de desfăşurare o importantă promisiune pe drumul spre normalitate. Date fiind vecinătăţile noastre istorice, cele culturale, cele artistice.
Yuri Simonov este actualmente una dintre baghetele importante ale lumii muzicale contemporane. Revenirea la Bucureşti a domniei sale a fost un eveniment de zile mari. Concertează peste tot în centrele muzicale ale lumii, în Europa, pe coasta de Est şi cea de Vest a continentului nord-american, în Asia, în Exteremul Orient; …conduce concerte simfonice, operă. A concertat la noi, ultima oară, în urmă cu opt ani, cu prilejul ediţiei din anul 2003 a Festivalui enescian. A primit atunci o importantă distincţie prezidenţială, o cruce pe care nu a ezitat a o purta şi acum, la piept, cu prilejul apariţiei sale pe scena Atheneului. Recunoşti în actul său artistic marea tradiţie a culturii orchestrale ruse, cea care valorifică zona spirituală aflată în imediata vecinătate a celei expresive a muzicii; este un aspect grefat temeinic pe o viziune amplă asupra construcţiei de ansamblu pe care o stăpâneşte în mod suveran; sunt luminate cu abilă diferenţiere detaliile planurilor sonore; iar aceasta urmărind claritatea evoluţiilor tematice, a liniilor complementare ale muzicii. Plastica imaginii muzicale pe care o dezvoltă Simonov este determinată de o plastică eficientă a gestului. Indiscutabil, melosul slav îi este apropiat şi cunoaşte o cuprindere expresivă de o profunzime ce atinge limitele greu imaginabile ale paroxismului; …de asemenea, în ce priveşte ardoarea comunicării, extensia dinamică a sonorităţilor devine covârşito
