Michel Houellebecq, "Harta si teritoriul", traducere si note de Daniel Nicolescu, Editura "Polirom" (tel. 0232/21.74.40), 408 pag.
Poate cel mai citit si comentat romancier francez contemporan, dintr-o tara in care apar cateva sute de romane noi pe an (majoritatea uitate imediat dupa lectura), Michel Houellebecq a publicat pana la 55 de ani, cati are acum, doar cinci. Fiecare - cate o "bomba" literara, insotita de polemici si valva mediatica. Toate au fost traduse si in romaneste, la Polirom. Despre "Extinderea domeniului luptei", "Particulele elementare", "Platforma" si "Posibilitatea unei insule" n-am scris la aceasta rubrica, fiindca n-am stiut cat de receptivi veti fi la provocarile lor de fond si stil. Cu o privire aspra asupra contemporaneitatii, misogin, sfidand corectitudinea politica (pentru "Platforma" a fost acuzat de islamofobie) si demontand angrenajele care participa la functionarea societatii occidentale, Houellebecq isi stavileste fluiditatea povestirii cu digresiuni filosofice, stiintifice, tehnice puse pe seama personajelor sau cu descrieri de o raceala clinica. Daca va recomand azi "Harta si teritoriul" e pentru ca mi se pare nu doar cel mai bun roman al lui de pana acum, ironic si tragic in acelasi timp, dar si pentru ca ostentatia tinereasca a provocarii a lasat locul unei meditatii grave si usor melancolice despre umanitate si perspectivele ei in urmatoarele decenii. Romanul a luat anul trecut Premiul Goncourt, la care Houellebecq mai concurase si cu celelalte, dar ii fusesera preferati autori mai "cuminti". Personajul principal din "Harta si teritoriul" e Jed Martin, fiul unui arhitect de succes, fost student la Belle Arte, care incepe prin a fotografia "fieratanii" (piese disparate de mecanisme) si produse manufacturate, apoi harti rutiere Michelin si meserii pe cale de disparitie, inainte de a trece la pictura avand ca subiecte oa