Chinatown New York City... Una dintre destinaţiile trecute la rubrica „a nu se rata” pe agenda oricărui turist aflat pentru prima sau pentru a o suta oară în vizită în oraşul care nu doarme niciodată. Teoretic, e foarte simplu să ajungi în perimetrul de circa 500 de hectare traversat de faimoasa Canal Street. Spun teoretic fiindcă, practic, nu te lasă inima să te sui în metrou şi să cobori fix la Grand St. de unde, după câteva scări suite în viteză, te trezeşti în mijlocul cartierului chinezesc.
După ce ai cutreierat Manhatten-ul în lung şi în lat, după ce i-ai văzut parcurile şi te-ai simţit „singur acasă” hrănind porumbeii, după ce ai vizitat magazinele de lux de pe Fifth Avenue şi
te-ai oprit la „buticurile” cu electronice şi foto-video la preţuri incredibile după negociere, după ce te-ai zgâit la afişele de pe Broadway şi te-ai gândit că dă bine la CV să ai în portofel un cotor de bilet la „Cats”, după ce ţi-ai imaginat că a venit anul nou în Time Square şi ai bifat „ritualul bilelor” la taurul (charging bull) de pe Wall Street, deci, după ce ai văzut toate astea, realitatea „sclipicioasă” ce te întâmpină sus, la nivelul străzii, te trimite direct în altă lume.
Doamnelor şi domnilor, celebrul, inegalabilul, formidabilul Chinatown! Considerat ca fiind una dintre cele mai importante concentrări de chinezi în afara ţării de origine, cartierul prinde contur în ultima decadă a anilor 1800, având ca iniţiatori nu mai mult de 1.000 de imigranţi atraşi de mirajul californian al filoanelor de aur. Odată visul spulberat, a urmat deplasarea pe Coasta de Est, integrarea în industria textilă şi stabilirea în preajma Potomac-ului. Azi este un cartier înfloritor, în continuă expansiune (poate de aceea Little Italy e din ce în ce mai... little!), unde chiriile în casele construite în stilul clasic al sfârşitului de secol XIX ajung să egaleze sumele plătite î
