În acest an, liderii din Franţa şi Marea Britanie au declarat că politicile ţărilor lor privind multiculturalismul au eşuat. Atunci când cancelarul german Angela Merkel a făcut declaraţii similare anul trecut, Nicolas Sarkozy şi David Cameron au stârnit o adevărată furtună politică ce continuă şi astăzi. Dezbaterea Europei cu privire la multiculturalism şi despre ce trebuie făcut cu imigranţii neeuropeni se va intensifica în următorii ani, pe măsură ce efectele complete are Primăverii Arabe se vor manifesta pe continentul european, scrie Frits Bolkestein, fostul comisar european pentru piaţa internă şi servicii, în Wall Street Journal citat de Agerpres.
Cum a devenit însă atât controversat ca un lider din Occident să-şi afirme preferinţa pentru cultura proprie? Pe scurt, cum a ajuns Europa să-şi piardă încrederea în propria civilizaţie?
În formele lor moderne, tradiţiile nobile ale Occidentului de autoevaluare şi autocritică s-au degradat ajungând adesea la autoflagelare. Să luăm spre exemplu Africa, pentru a cărei subdezvoltare mulţi oameni dau vina pe Occident. Această vină pentru sărăcia din Africa este unul dintre sentimentele care stau la baza ajutorului oferit de Vest pentru dezvoltarea sa. Dar întrebarea corectă, scrie Bolkestein, nu este 'De ce sunt ţările sărace sărace?', ci 'De ce sunt ţările bogate bogate?'. Până la urmă, la început am fost toţi săraci. Oricine doreşte să studieze ascensiunea Occidentului şi rădăcinile prosperităţii sale ar trebui să se întoarcă în Renaştere, dacă nu în antichitatea clasică. Colonizarea Africii nu a avut nimic de-a face cu această dezvoltare, iar interiorul celei mai mari părţi din Africa a fost inaccesibil până târziu în secolul al XIX-lea. De asemenea, coloniştii europeni au venit târziu în Africa de Nord şi în Orientul Mijlociu, care pentru multe secole a fos
t condus de otomani. Europa nu este de