S-a născut în Canada, iar în urmă cu zece ani a venit cu familia în România şi tot de atunci a început şi pasiunea sa pentru pian. A fost premiată la aproape toate concursurile la care a participat.
Când era mai mică, Maria dansa foarte mult, iar mama sa o încuraja să îşi dezvolte înclinaţia către muzică punându-i casete cu coregrafii. Talentul fetei a fost repede remarcat de rudele sale, care au îndrumat-o să încerce să ia câteva lecţii de pian.
„Când ne-am întors din Canada aveam patru ani şi o mătuşă i-a recomandat mamei să mă ducă să iau lecţii de pian la doamna profesoară cu care mă pregătesc şi acum, Cristiana Duguleană. Acum nu îmi mai aduc aminte exact cum au fost primele lecţii de pian, dar mama mi-a povestit că eram mai tupeistă, îndrăzneaţă, nu prea mă emoţionam aşa uşor", îşi aminteşte Maria.
Liszt, preferatul ei
La scurt timp, a primit cadou o pianină, însă ea lua totul în joacă şi cânta la pian doar pentru a se relaxa. „Am început cu piese ale copilăriei, cum ar fi «Melc, melc cotobelc». Apoi am trecut la piese de Bach, Beethoven şi când eram mică îmi plăcea Chopin. Acum, preferatul meu este Liszt, pentru că are atât piese lente, dar şi vesele, cu multă tehnică şi pot să îmi aleg de la el orice piesă. Eu prefer piesele rapide, dar care transmit emoţii", mărturiseşte pianista.
Prima competiţie
Acum se pregăteşte cam de trei-patru ori pe săptămână, iar pregătirile se intensifică în apropierea concursurilor. La vârsta de cinci ani a mers şi la prima sa competiţie, desfăşurată la Bucureşti unde a reuşit să obţină premiul de excelenţă.
„Când eram mică nu aveam emoţii deloc şi ştiu că îmi plăcea foarte mult să urc pe scenă, însă din clasa a patra chiar am început să am probleme cu emoţiile. Acum, pot să spun că mi-am revenit", ne-a spus Maria Andrei.
Odată cu trecerea anilor, Maria a devenit perfecţionistă. „Pen
