Î.Lucrez peste zece ore pe zi, iar când ajung acasă tot mai stau pe internet ceva timp în interes de lucru. Partenerul de viaţă îmi tot reproşează că nu procedez corect şi că afectez relaţia noastră. Pe de o parte, îl înţeleg, dar, în acelaşi timp, fac acest lucru pentru a ne întreţine. Până unde să merg cu sacrificiile şi cum ar trebui să procedez să nu mă mai simtă distantă soţul meu?

R.În vremurile actuale, din ce în ce mai mulţi oameni simt clar nevoia de revenire la un echilibru între viaţa personală şi viaţa profesională. Presiunile economice, cerinţele mediului, nevoile create de societatea de consum ne-au condus pe marea majoritate spre a ne limita viaţa doar la carieră şi câştiguri materiale. Cu toate acestea, când tragem linia, nu ne simţim împliniţi, pentru că nu mai avem energie şi timp fizic pentru viaţa privată: pentru pasiunile noastre, pentru relaţiile semnificative, pentru grija faţă de sănătatea proprie etc. Linia de marcare a acestui echilibru este proprie fiecărei persoane, în funcţie de cât de mult contează în viaţa fiecăruia anumite lucruri care se pun în balanţă: câştigurile financiare, relaţiile bune, viaţa socială, sănătatea etc. Aşadar, doar dumneavoastră veţi şti până unde să mergeţi cu sacrificiile, dar cred că dacă v-aţi pus deja această întrebare, înseamnă că v-aţi apropiat de acea limită.

Chiar dacă vi se pare greu acum, va trebui să echilibraţi balanţa între muncă şi viaţa personală. Veţi avea implicit şi unele pierderi, însă veţi avea şi unele câştiguri care nu se pot cuantifica în bani, dar care contribuie la o viaţă împlinită.

V-aş recomanda să purtaţi o discuţie deschisă cu partenerul de viaţă şi să faceţi împreună o listă de nevoi financiare absolut necesare şi apoi să căutaţi soluţii cum puteţi contribui amândoi la ele - „Ce joburi ne-ar aduce aceste venituri? Este nevoie de o schimbare de d