A reînceput bombardamentul psihologic asupra cursului leu-euro. Cei interesaţi, aruncând covoare de vorbe în arena valutelor, speră o repoziţionare avantajoasă în noua etapă de creştere economică.
Două dintre aceste ofensive, una pornită de un grup de la vârful Asociaţiei Oamenilor de Afaceri din România (AOAR) şi alta de echipa de analişti de la ING Bank, sunt fără îndoială cele mai semnificative. Nu gândesc că cele două acţiuni ar fi concertate. Dar, aduse de presă în dezbaterea publică, simultan, s-au dovedit a fi complementare.
Ofensiva AOAR, susţinută cu intervenţii în ziare, la televiziuni şi în dezbateri publice, cere un comentariu detaliat. Totul a plecat de la o nemulţumire: aceea că, din cauza aprecierii leului pe piaţa valutară, exporturile româneşti riscă să-şi încetinească înaintarea. S-a afirmat chiar că devine iminent pericolul unei "recesiuni a exporturilor". Logica ne învaţă că numai ce-i real e şi posibil. Să vedem, aşadar, ce realitate ne-ar putea duce către o astfel de posibilitate: o "recesiune a exporturilor" din cauza aprecierii leului. Calculele arată că lucrurile nu sunt în nici un caz atât de simple.
Dar acuzaţia că "leul se apreciază artificial, lovind exporturile", şi că "adevărata rată de schimb ar fi de 4,70 lei pentru un euro" , este ea însăşi artificială. Pornind de la o astfel de ficţiune, AOAR îi cere acum Băncii Naţionale să intervină în exces pe piaţa valutară. Şi să ducă rata de schimb la 4,7 lei pentru un euro. Ar fi o nesăbuinţă.
E adevărat că nu doar oamenii de afaceri, ci şi mulţi analişti văd stimularea exporturilor exclusiv prin... deprecierea leului faţă de dolar. Pe termen scurt, acest stimulent poate să aibă efect. Nu însă şi pe termen lung. Aşa că e nevoie de alte măsuri pentru redresarea exporturilor.
Apoi, e limpede că dacă Banca Naţională, care nu
