Ați fost vreodată tratați ca niște infractori doar pentru că sunteți români? Eu da, de mai multe ori, dar parcă niciodată așa de urât ca luna aceasta, la un mic post de frontieră de la granița dintre Italia și Elveția. Pentru polițiștii de frontieră elvețieni de acolo, Schengen este cu siguranță un cuvânt gol, iar vederea unei mașini cu numere de România – precum zărirea unei girafe în pădurile de pe versanții Jungfrau.
Controlul a început cu deschiderea capotei de la motor, a continuat cu pipăirea scaunelor de la mașină, pipăirea foarte grijulie a căptușelii unei geci găsite pe scaun, verificarea tuturor actelor, în timp ce noi trebuia să stăm cu capul în soare, sub pază, ca nu cumva să îi atacăm pe bravii polițiști elvețieni de frontieră. Orice mișcare ne era urmărită cu mâna pe pistolul din dotare, nu cumva să scoatem vreo bombă din buzunar.
Descoperirea unei role de scotch în buzunarul scaunului de la mașină le-a trezit suspiciuni majore. “Scotchul se folosește pentru a lipi diverse lucruri de corp” – spune unul dintre cei doi “Starsky and Hutch” ai poliției de frontieră elvețiene. Control corporal, decid reprezentanții forței din țara cantoanelor. Protestele mele referitoare la un control corporal desfășurat de un polițist bărbat și absența unei polițiste femei au făcut să scap doar cu controlul genții de mână și cu o piruetă pentru a vedea prin rochie dacă nu car droguri la centură, nu înainte însă ca unul din bravii pădurari să îmi strige că dacă vreau să o fac pe “ragazza viziosa”, să o fac la mine acasă, nu la ei în Elveția. Firește, pentru că îndrăzneam să îmi susțin drepturile. M-am abținut, cu greu, dar m-am abținut, să-i zic că “viziosa, tu mama!”
Partea masculină a excursiei nu a scăpat însă doar cu o apostrofare verbală, controlul corporal desfășurându-se ca la admiterea în închisoare, inclusiv cu căutare între degetele de la picioa