Dorin Spineanu Se dedica lui C. Dupa cateva sute de ani de observatie atenta, boborul ruman a iesit pe piata cu o foarte interesanta si scurta concluziune: NU FA CE FACE POPA, FA CE SPUNE POPA. Cool! Dar ce dracu' face popa de sa-si merite asa cadere din gratiile enoriasilor, chiar si a babelor bigote, alea care, cand trec pe langa o biserica, se scarpina intre tate de zici ca au paduchi?
- Pai ce sa faca? Bani. Averi ostentative. Samanism. Deschid cartea pa ochiul dracului. Te ard la parale si la botez, si la cununie, si la inmormantare. Chitante taie mai de sub poala anteriului... Apoi behaie solemn. Unii se duc la televiziuni si stau cu mana in poala, sfiosi nevoie mare, si intr-un limbaj complet desuet astazi indeamna credinciosii la supunere oarba. Folosesc in folosul lor cate un citat din Biblie, pe care il scot din context si da-i, si behaie, si behaie mieros de dai in diabet. Bagajul lor lingvistic este de toata jena. Un retardat l-ar putea intelege si reproduce in jumatate de ora. Supunere - credinta - iubire. Mai ales fata de popimea cari da fiori pe strada umbland ca Moartea, in straie negre, cu poalele in vant, cu o coasta imaginara in mana. Ei bine, popii astia iti intra in casa. Se uita pe pereti. Am o icoana superba, cu Mantuitorul nostru tragic si interogativ. "Cat vreti pa ea?", zice popa. Era sa-l iau la suturi. Vine altul, imi stropeste cartile din biblioteca cu o zama incolora si inodora, apoi imi da la pupat o icoana slinoasa, care, sigur, venise in contact si cu buze de tuberculosi, de sifilitici si mai stiu eu ce alte boli cu transmisie directa... Rau, dar si mai rau a fost atunci cand de Ajun, sau in Ajunul Bobotezei, era sa-mi sara inima dan pieptul da arama. O bubuiala in usa de am gandit imediat: - Militia! Securitatea! Era la orele trei ale amiezii... La ora aia puteam sa dorm, sa fac dragoste, sa scriu sau sa n-am chef de nim
