Ne multumim cu tot mai putin. Romania a plecat la drum, in '89, cu modelul suedez. Atat de tare il slaveau noii-vechi politicieni, mai cu seama cei scoliti la Stefan Gheorghiu, incat i-am devenit cu totii sustinatori.

Ni se spunea ca va fi o perioada de tranzitie de cateva luni, poate un an si gata!, sarim din Balcani in centrul civilizatei europene a bunastarii. Lipsindu-ne suedezii si social-democratii lor nascuti, nu facuti peste noapte, a iesit ceea ce vedem azi.

Intre timp, ne-au placut democratiile germana, japoneza, mai ales americana, aceea pe care o asteptam de mici sa vina cu aeroplanele. Zadarnica asteptare! Nu le-am intrat in vizor si pace. Pe atunci nu era ambasador dl Gitenstein sa-l certe pe dl Iliescu fiindca prezuma caracterul licit al averii.

Mereu cautam modele la altii

Cel mai tare am jinduit dupa modelul constitutional al Republicii Franceze, jind in voga si azi, ca tot suntem noi francofoni din tata in fiu, de la '48 incoace. Cu incercarea asta se parea ca ne-am lecuit: orice forma de succes anglo-franco-suedez am adapta, la noi capata mintenas culoare locala. Si iz.

Tocmai ceea ce observa Titu Maiorescu, in Teoria formelor fara fond. In plus, daca pana deunazi mai mergea cate ceva, cu ocazia discutarii atator modele de rasunet, descoperim ca nu mai functioneaza cum trebuie nici cele pe care le avem.

Dar nu ne-am invatat minte. Acum ne frige la degete un alt model, cel polonez, odata cu o noua reimpartire teritoriala, actuala fiind mostenita de la tovarasi. La randul lor, ei inlocuisera in 1968 regiunile si raioanele sovietice cu antebelicele judete. Numai ca actuala baronizare, ineficienta administratie, coruptia generalizata si neincrederea comisarilor europeni, cea pierzatoare de uriase fonduri comunitare, ne dau ghes sa le schimbam.

Romania si voievodatele @N_P