De cînd a terminat cariera de fotbalist uriaş, Hagi este într-o cursă neîntreruptă cu timpul. De fapt, goana începuse dinainte de retragere, de unde şi nervii tot mai greu de controlat în meciurile terminale. Ca antrenor, Hagi a fost mai mereu în contratimp. Episodul Naţionala 1 s-a terminat prematur. Minutele i-au luat-o înainte şi la Galatasaray, la Bursa, la Timişoara, Steaua şi din nou la Galatasaray.

Marcat de desele experienţe neplăcute, Hagi şi-a schimbat strategia. Vrea să oprească timpul în loc, aşa cum pe vremuri îndemna “să stea satelitul”, sau măcar să inventeze un instrument care să-l încetinească. Şi a găsit metoda “Formare şi dezvoltare” pe care o foloseşte în fiecare interviu. Adică, daţi-mi mie timpul ca să nu mă alerge el pe mine, ci să pot pune eu şaua pe el.

Pe calul ăsta efemer s-a prezentat la negocieri şi pentru episodul Naţionala 2. I-a cerut lui Mircea Sandu timp şi l-a primit. Ce alt selecţioner ar fi avut obligativitate să se califice abia la Euro 2016, primind timp să creeze în aceste luni rămase din actualele preliminarii şi în campania pentru Mondialul din 2014? Culmea însă, azi am aflat că Hagi nu doreşte să ia naţionala acum, ci abia din preliminariile următoare. Curios, nu? Cereai luni de formare şi dezvoltare şi, cînd le-ai primit, le refuzi. Pare lipsit de logică, însă Hagi are o logică de fier.

De fapt, Hagi nu se mai teme de timp sau de lipsa lui. Şi-a dat seama de asta de cînd la tîmple şi apoi în creştetul capului l-au năpădit firele albe. Uriaşului fost fotbalist, cu un orgoliu la fel de mare, îi este frică de eşec. Nu vrea să ia naţionala acum pentru că, paradoxal, după victoria cu Bosnia, aceasta se află într-o “no win situation”, o situaţie fără ieşire. Acest 3-0 din Giuleşti a arătat că România nu e moartă de tot, chiar dacă şansele la calificare rămîn infime. Hagi se teme că nu va reuşi un miracol şi eş