Printre hotelurile ultimul răcnet ale Antalyei, cu garduri poleite cu aur şi vile pe apă cu nisip adus tocmai din Oceanul Indian se află un loc uitat de Dumnezeu: oraşul vechi. Vânzătorii de îngheţată îmbrăcaţi tradiţional, portocalii care cresc strâmb pe zidurile vechiului fort roman, străduţele înguste şi suvenirele tradiţionale aparţin altui timp.

Aproape orice turist român cu ceva dare de mână e „doctor" în materie de vacanţe în Antalya, la hoteluri „fiţoase" de cinci stele all inclusive. Unii au mers de atâtea ori cu familia şi prietenii încât cunosc destinaţia mai bine decât propriul cartier. Aşa că nu vă voi povesti nimic despre locurile exclusiviste. Dar voi scrie despre Antalya mea, aşa cum am descoperit-o în urmă cu 15 ani, pe vremea când pe locul marilor resorturi care acum uimesc lumea păşteau caprele şi vântul învârtea plictisit ciulinii pe malul arid, stâncos şi inutil al Mediteranei.

Citeste si:

Vezi mai multe materiale video pe tvtravel.ro

Mai multe oferte, pe besttourism.ro

Ciprian în portul oraşului vechi

Centrul Vechi e unul dintre puţinele locuri care nu s-au schimbat prea mult şi pe care, luna trecută, l-am regăsit aproape aşa cum îl lăsasem... cu ani în urmă. Pe vremea aceea, studenţi fiind, eu şi Carla, soţia mea, ne-am luat rucsacurile în spate şi ne-am urcat într-un autobuz de Istanbul, plin cu bişniţari. Aproape de malul Bosforului am prins o cursă locală şi, după un total de două zile de mers, am pus pentru prima oară piciorul pe pământul Antalyei.

Vezi aici o galerie foto cu imagini realizate în Antalya

O cetate fascinantă

Contra fabuloasei sume de şapte dolari pe noapte (cu mic dejun!), ne-am cazat direct în buricul oraşului vechi, într-o casă construită cu mai bine de două secole în urmă. Aveam o cameră generoasă, cu trei ferestre mari, pervazuri maro, scorojite