Foto: Dragoş Spiteru
La Festivalul Internaţional de Teatru de la Sibiu, încheiat de curând, teatrologul George Banu a lansat o carte şi a susţinut conferinţe ”speciale”. A fost un prilej de a-i solicita un interviu.
•Jurnalul Naţional: Ori de câte ori veniţi în România la un eveniment teatral de amploare susţineţi o conferinţă, lansaţi sau prezentaţi noi cărţi pentru publicul de aici. De data aceasta, cartea în care sunteţi ”implicat” poartă semnătura lui Luc Bondy şi are titlul ”Sărbătoarea clipei. Dialoguri cu George Banu” (Humanitas, 2011). Ce este acest volum pentru dumneavoastră?
•George Banu: Această lucrare, apărută în anul 2000, am realizat-o în Franţa cu Lui Bondy, care este o personalitate teatrală. El e directorul Festivalului de la Viena, este directorul Teatrului Odeon. Cartea a fost publicată, după aceea, şi în germană, în poloneză şi acum în română. E cartea care mi-a plăcut mai puţin când a apărut, pentru că eram prea apropiat de ea, şi care acum îmi place foarte mult, pentru că este cartea unui artist liber, a unui artist neprogramatic, a unui artist care se pune în tot ce face sub semnul inspiraţiei clipei. Şi pentru a fi sub semnul inspiraţiei clipei există riscul de a fi superficial sau există riscul de a fi foarte deschis, de a capta apelurile exterioare şi de a le integra pe scenă. E ceea ce face Lui Bondy şi de aceea am intitulat, până la urmă, cartea ”Sărbătoarea clipei”.
•Aţi vorbit, la Sibiu, între altele, despre ”Teatrul meu”, într-o conferinţă specială. E vorba despre ”teatrul” altcuiva. În ce măsură poate fi vorba şi de ”teatrul” dumneavoastră?
•”Teatrul meu” era de fapt teatrul lui Luc Bondy, era ideea cărţii pe care am făcut-o cu acest artist şi în care importanţa autobiograficului e foarte mare. Luc Bondy trebuia să vină la Sibiu, dar din păcate este bolnav, are probleme de motricitate, nu poate să
